† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 15, 2012

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 11:58

„Scrii că în timpul rugăciunii îţi vin mişcări de ale trupului şi gânduri spurcate de hulă. Se vede că, în timpul rugăciunii, tu ţii atenţia minţii înlăuntru prea jos. Inima omului se află sub sânul stâng şi dacă omul care se roagă, ţine atenţia minţii mai jos, atunci se petrece şi mişcarea trupului. Fă mai mult rugăciune grăită şi atunci te vei izbăvi de asemenea mişcări; de la rugăciunea cea grăită cu gura, nimeni n-a căzut în înşelare, iar pe cea a minţii, a inimii, e primejdios să o lucrezi fără de povăţuire.

O astfel de rugăciune cere povăţuire, nemâniere, tăcere, smerită ocară de sine, la orice întâmplare neplăcută. De aceea e mai fără de primejdie să te ţii totdeauna de rugăciunea grăită cu gura, fiindcă noi suntem săraci în răbdare, smerenie şi nemâniere; de aceea se şi cere să ne rugăm mai ales şi pentru noi înşine şi pentru cei ce ne-au batjocorit: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii”. Ţine-te de smerenie şi de ocara de sine şi Domnul te va ajuta”. (Colecţia de scrisori a stareţului Ambrozie, pag. 74).

Întrebarea – ce e mai bine: să faci pravila cea obişnuită sau să lucrezi rugăciunea lui Iisus.

Răspunsul: e mai bine să împlineşti şi una şi alta; pentru că sub pravilă au trăit şi n-au părăsit-o bărbaţii mari, cum au fost Antonie cel Mare şi Cuviosul Zosima, care a văzut pe Maria Egipteanca.

Stând în biserică, trebuie să asculţi, cu luare aminte, cântarea şi citirea bisericească şi, cine poate, nu trebuie să părăsească în acest timp şi rugăciunea lui Iisus, mai ales când citirea bisericească nu e auzită destul de bine şi de clar. Rugăciunea lui Iisus, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, e potrivită când omul merge, sau şade, sau e culcat, sau bea, mănâncă, vorbeşte, sau se îndeletniceşte cu o rocodelie oarecare (lucru manual).

Cine poate să rostească, în acest timp rugăciunea lui Iisus cu smerenie, acela nu trebuie s-o părăsească pe ea; iar pentru părăsire să se ocărască pe sine şi să se căiască cu smerenie, însă să nu se tulbure; pentru că tulburarea, oricare ar fi ea, este semnul unei trufii ascunse şi dovedeşte neîncercarea şi neiscusinţa omului în a-şi trece lucrarea sa.

Când cineva îşi lucrează pravila în chilie şi la mijlocul ei, va simţi o anumită stare a duhului către rugăciunea lui Iisus, sau spre învăţarea unei expresii oarecare din Scriptură, atunci poate părăsi pe un timp, pravila dc chilie şi să se îndeletnicească cu una sau alta din cele spuse. Astfel ne învaţă pe noi Părinţii cei încercat: (Scrisorile Ieroschimonahului Ambrozie, Stareţul de la Optina, Vol. I, pag. 83).

„Aseară, am primit scrisoarea de la N., care, din însărcinarea ta, scrise ca să te dezleg de a-ţi părăsi pravila ta cea obişnuită, pe tot timpul călătoriei în N. Dumnezeu să te binecuvânteze să-ţi laşi pravila cea obişnuită şi să te ţii mereu de rugăciunea lui Iisus, care poate linişti sufletul mai mult decât lucrarea unei pravile mari de chilie.

Din stareţii cei încercaţi de mai înainte, unul cu numele de Vasile, lămurea acest lucru astfel:  Cel ce se ţine de o pravilă mare de chilie, când o îndeplineşte pe aceasta, apoi e asmuţit de slava cea deşartă şi de înălţare. Iar când, dintr-o pricină oarecare, nu-şi poate îndeplini pravila aceasta, apoi se tulbură. Iar cel ce se ţine mereu de rugăciunea lui Iisus, petrece mereu într-o smerită stare de duh, ca şi cum n-ar face nimic şi nici n-are cu ce se înălţa.

În Filocalie este însemnată rânduiala nevoitorilor înţelepţi care, zilnic, îşi făceau o pravilă mică obişnuită de chilie, iar celălalt timp din zi şi din noapte îl întrebuinţau pentru rugăciunea lui Iisus.

Însă tu, din pricina obişnuinţei, nu poţi trece deodată la aceasta; în tot cazul, nu te tulbura, când nu-ţi poţi face toată pravila şi mai ales nu te afli să reciteşti una şi aceeaşi, atunci când vrăjmaşul îţi trimite uitare”. (Ibidem, Vol. 1, pag.177).

„Mai înainte de rugăciunea inimii, stăruieşte-te să aibi rugăciunea minţii, ţinând luarea aminte în piept şi închizând mintea chiar în cuvintele rugăciunii. O astfel de rugăciune e mai simplă şi mai uşoară; şi dacă vei avea spor în această rugăciune, apoi, după mărturisirea unora ea trece în cea a inimii”. (Ibidem, Vol. 2, pag.115).
456
Anunțuri

1 comentariu »

  1. PROFETII DESPRE ROMANIA
    http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2012/11/19/profetii-despre-romania/

    Comentariu de ORTODOX — Noiembrie 21, 2012 @ 15:07 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: