† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Februarie 23, 2013

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 13:24

Iar când tu vei păstra în tine această hrană sufletescă, adică convorbirea cu Domnul, apoi de ce să mai mergi prin chiliile fraţilor, deşi ai fi chemat de către cineva? Adevărul îţi spun ţie, că vorbirea deşartă este iubirea deşertăciunii. Dacă nu te înţelegi pe tine, apoi mai poţi discuta despre ceva şi învăţa şi pe alţii?

Taci, neîncetat taci; ţine minte mereu prezenţa lui Dumnezeu şi numele lui. Nu intra în vorbă cu nimeni, dar totodată fereşte-te să osândeşti pe cei care vorbesc şi râd. Fii în acest caz, surd şi mut. Orice ar vorbi despre tine, lasă să treacă pe alături de urechi.

Spre pildă poţi să ţi-l iei pe Ştefan cel Nou a cărui rugăciune era neîncetată, purtarea blândă, gura tăcută, inima smerită, duhul umilit, trupul şi sufletul curat, fecioria neprihănită, sărăcia adevărată şi neagonisirea pustnicească, ascultarea lui era fără de cârtire, lucrarea plină de răbdare, osteneala stăruitoare. Şezând la masă, nu privi şi nu osândi care cât mănâncă, ci ia aminte la tine; hrănindu-ţi sufletul cu rugăciunea”. (Povăiuirea 32).

Stareţul dând o astfel de povaţă unui monah începător, care-şi petrece viaţa lucrătoare cu rugăciunea potrivită vieţuirii lucrătoare, opreşte năzuinţa cea înainte de vreme şi fără de socotinţă spre o vieţuire contemplativă şi spre o rugăciune corespunzătoare acestei vieţuiri. „Fiecăruia – zice el – care doreşte să petreacă o viaţă duhovnicească, îi trebuie să înceapă de la viaţa cea lucrătoare, iar după aceea să treacă la cea contemplativă.

Viaţa lucrătoare are menirea să ne cureţe pe noi de patimile cele păcătoase şi ne introduce pe treapta unei desăvârşiri lucrătoare şi, prin aceasta ne croieşte drum spre viaţa cea contemplativă. De aceasta se pot apropia numai cei care s-au curăţit de patimi şi şi-au agonisit deplină deprindere în viaţa cea lucrătoare, după cum se poate vedea acest lucru din cuvintele Sfintelor Scripturi; fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, şi din cuvintele Sfântului Grigorie Teologul: de contemplare se pot apropia numai cei desăvârşiţi prin încercarea lor (în viaţa cea lucrătoare).

De viaţa cea contemplativă trebuie să te apropii cu frică şi cu cutremur, cu zdrobirea inimii şi cu smerenie, cu cercetare multă a Sfintelor Scripturi şi sub îndrumarea unui stareţ iscusit, dacă un astfel goate fi găsit, dar nu cu îndrăzneala (obrăznicia) şi cu rânduiala de sine.

„Cel îndrăzneţ şi dispreţuitor”, după cuvintele Sfântului Grigorie Sinaitul, „căutând nu după vrednicia sa (stările duhovniceşti înalte) cu îngâmfare se sileşte să o atingă înainte de vreme”. Şi iarăşi: „dacă cineva visează, după părerea sa, să ajungă la stările înalte şi şi-a agonisit o dorinţă satanică, dar nu una adevărată, pe acela diavolul îl prinde în mrejele sale ca pe o slugă a sa”. (Povăţuirea 29).

Ferind astfel de năzuinţa trufaşă spre stările înalte ale rugăciunii, stareţul insistă se poate spune, asupra necesităţii pentru toţi monahii îndeobşte, fără a-i exclude chiar şi pe începătorii cei de sub ascultare, a unei vieţi cu luare aminte şi a unei rugăciuni neîncetate.

S-a observat, că în majoritatea cazurilor direcţia primită la intrarea în mănăstire rămâne predominantă într-un monah pentru toată viaţa lui. „Dăruirile harice”, afirmă Serafim (Sfântul) „le primesc numai aceia care au lucrarea lăuntrică şi veghează pentru sufletele lor. Cei ce, într-adevăr, s-au hotărât să slujească lui Dumnezeu trebuie să se îndeletnicească cu pomenirea (aducerea aminte) lui Dumnezeu şi cu rugăciunea cea neîncetată către Domnul Iisus Hristos, zicând cu mintea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Printr-o astfel de îndeletnicire, prin paza de răspândire şi prin paza păcii din conştiinţă, se poate apropia de Dumnezeu şi uni cu El. Altfel, decât prin rugăciunea cea neîncetată, după cuvintele Sfântului Isaac Sirul, nu ne putem apropia de Dumnezeu. (Povăţuirea 11). Cel începător, cu o uşurinţă deosebită, se deprinde cu rugăciunea lui Iisus, în timpul slujbelor lungi mănăstireşti.

444

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: