† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 20, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 13:00

„Nu-ţi opri luarea de aminte câtuşi de puţin asupra nevoinţelor celor de dinafară. Deşi ele sunt necesare, totuşi sunt numai nişte schele. Clădirea se zideşte prin mijlocirea lor, dar ele nu sunt clădire. Clădirea este în inimă. Îndreaptă-ţi toată luarea aminte spre lucrarea cea din inimă”. (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 283).

„Învaţă-te că orice faci, să faci astfel încât inima să se încălzească, iar nu să se răcească; şi să citeşti, şi rugăciunea să-ţi faci, şi să lucrezi şi trebuie să intri în relaţii cu alţii, având în vedere totdeauna un singur scop, ca să nu ajungi până la răcire. Încălzeşte-ţi neîncetat soba cea dinlăuntru printr-o rugăciune scurtă şi păzeşte simţirile, pentru ca să nu iasă prin ele căldura. Impresiile ce vin de dinafară, se împacă foarte greu cu lucrarea cea dinlăuntru”. (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 298).

„Să se înveţe fiecare de sine şi să-şi însuşească adevărurile cuvântului lui Hristos, şi El (Cuvântul) se va sălăşlui întru tine. Pentru aceasta, citeşte, cugetă, învaţă, consimte, iubeşte şi mai departe pune-le în practica vieţii. Atâta vreme cât acest lucru nu este, nu se poate spune despre cineva că el s-a învăţat pe sine, chiar dacă ştie cuvântul lui Hristos pe de rost şi judecă bine. Căci atunci se sălăşluieşte în cineva cuvântul lui Hristos, când el va izbuti să se convingă şi să creadă şi să trăiască potrivit cu el. Nu lucrează ca un înţelept acela care, cu osârdie citeşte cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l judecă, nu-l duce până la simţire şi nu-l traduce în viaţă. De aceea, cuvântul se şi scurge de la el ca o apă pe jghiab şi trece prin el fără să se statornicească şi fără să se sălăşluiască printr-însul. Este cu putinţă să ştii pe de rost toată Evanghelia şi tot Apostolul şi totuşi să nu ai cuvântul lui Hristos sălăşluit în tine, din pricină că nu-l înveţi într-un chip înţelept. Nu lucrează ca un înţelept nici acela care îmbogăţeşte numai mintea cu cuvântul lui Hristos, dar rămâne nepăsător când e vorba să-şi potrivească inima şi viaţa cu el. De aceea, cuvântul Domnului rămâne în el ca nisipul, presărat în cap şi în memorie, şi stă acolo mort, iar nu viu. El (cuvântul Domnului) trăieşte numai atunci când trece şi la simţire şi în viaţă, iar aici lipseşte acest lucru: Şi de aceea nu se poate spune, că el
sălăşluieşte într-un astfel de om” (care nu-l traduce în practica vieţii). (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 302).

„Nu e nevoie să-ţi mai spun, că arma nebiruită împotriva vrăjmaşilor este smerenia. Smerenia se capătă cu greutate. Este cu putinţă să ne socotim smeriţi, fără să avem măcar o umbră de smerenie. Cu o singură cugetare nu te vei smeri. Calea cea mai bună sau unica adevărată cale spre smerenie este ascultarea şi lepădarea de voia sa proprie”. (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 356).

Aproape toate poveţele Episcopului Teofan, citate mai sus, sunt luate din „Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus”. Voi aduce încă câteva poveţe din Sbornicul egumenului Tihon, duhovnicul Episcopului Teofan: „Un căutător al rugăciunii celei neîncetate”.

„Noi toţi ne rugăm, însă este rugăciune care singură se roagă şi-l târăşte după sine pe întregul om lăuntric. Cine le încearcă pe acestea, numai acela cunoaşte ce anume este rugăciunea”. (Tâlcuirea psalmului 118, versetul 2).

430

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: