† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 21, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:57

„Căldura inimii sau arderea duhului, de care s-a vorbit mai înainte, vin tocmai prin lucrarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Cu cât mai stăruitor te vei osteni, cu atât mai mult această rugăciune se va altoi în inimă. Cu cât mai mult se înrădăcinează în inimă rugăciunea lui Iisus, cu atât mai mult se încălzeşte inima şi cu atât mai mişcătoare de sine devine rugăciunea, astfel că focul vieţii celei duhovniceşti se aprinde în inimă şi arderea ei (vieţii celei duhovniceşti – n. tr.) devine necurmată, pe când rugăciunea lui Iisus va cuprinde toată inima şi va ajunge să se mişte neîncetat. De aceea, cei care au primit naşterea unei vieţi lăuntrice desăvârşite, se roagă aproape numai cu această rugăciune, hotărându-şi printr-însa pravila lor de rugăciune”. (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 70).

„Semnul cel adevărat al nevoinţei şi totodată condiţia unei propăşiri ce se obţine printr-însa este îndurerarea (lucru despre care s-a vorbit într-una din convorbirile anterioare). Cel ce umblă fără îndurerare nu va căpăta rod. Îndurarea inimii şi osteneala trupului, scot la iveală darul Sfântului Duh, ceea ce dă fiecărui credincios, în taina Sf. Botez care, prin nepăsarea noastră în ce priveşte împlinirea poruncilor e îngropat în patimi, iar după negrăita milă a lui Dumnezeu e înviat din nou prin pocăinţă. Deci, nu da îndărăt în faţa ostenelilor din pricina îndurerării lor, ca să nu fii osândit pentru nerodire şi să nu auzi: luaţi de la el talantul. Oricare nevoinţă trupească sau sufletească, care nu e însoţită de îndurerare şi nu cere osteneală nu aduce rod: „Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila şi numai cei silitori o răpesc pe ea”. (Mat.11,12).

Mulţi s-au ostenit mulţi ani fără de durere, însă din pricina acestei lipse de durere au fost şi sunt străini de curăţie şi n-au ajuns părtaşi Sfântului Duh, ca unii care au înlăturat cruzimea durerilor. Cei ce lucrează în nepăsare şi slăbănogire, se ostenesc parcă şi mult, însă nu culeg nici un rod, din pricina lipsei de dureri. Dacă, după prooroc, nu se vor zdrobi coapsele noastre, slăbind din pricina ostenelilor postului şi dacă noi nu vom sădi în inima noastră simţămintele dureroase ale zdrobirii şi nu ne vom îndurera ca o femeie ce naşte, apoi nu vom putea da naştere unui duh de mântuire pe pământul inimii noastre”. (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 73).

„Să nu uitaţi că nu trebuie să ne mărginim numai la o repetare mecanică a cuvintelor rugăciunii lui Iisus. Acest lucru nu ne va duce la nici un rezultat, afară de o deprindere mecanică de a repeta această rugăciune cu limba, chiar fără să ne gândim la ea. Şi acest lucru, fără îndoială, nu e rău. Dar alcătuieşte cel mai depărtat hotar de afară al acestei lucrări. Miezul lucrării este să stai conştient în faţa Domnului, cu frică, cu credinţă şi cu dragoste. Această stare sufletească e cu putinţă să se împlinească în noi şi fără de cuvinte. Este chiar de trebuinţă s-o statornicim din nou mereu în inimă, mai înainte de orice. Cuvintele vor veni mai târziu, după aceasta, ca să ţintuiască luarea aminte numai asupra acestei stări şi să adâncească acele simţăminte şi stări sufleteşti”. (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 73).

„Aducerea aminte de Dumnezeu – înştiinţarea cea de-a pururea a stării harice. Aducerea aminte de Dumnezeu nu este deşartă ci te duce neapărat la contemplarea desăvârşirilor şi lucrărilor lui Dumnezeu, cum sunt: bunătatea, dreptatea, creaţia, providenţa, răscumpărarea, judecata şi răsplata. Toate, acestea adunate într-un tot formează lumea lui Dumnezeu, sau latura lui duhovnicească. Cel ce râvneşte, petrece în această latură fără de ieşire. Astfel e însuşirea râvnei.

De aici şi invers: petrecerea în această latură, sprijineşte şi dă viaţă râvnei. Doriţi să păziţi râvnă? Ţineţi întreagă starea prescrisă. Şi totul va merge bine. Din întrunirea laolaltă a unor astfel de mişcări duhovniceşti, iese frica de Dumnezeu, starea evlavioasă din inimă în faţa lui Dumnezeu. Aceasta este străjerul şi paza stării harice”. (Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus, Q 88).

427

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: