Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 22, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:58

Pravila de rugăciune, ziceţi că o faceţi după cum vi s-a rânduit. Şi osteniţi-vă astfel! Domnul să vă ajute! Dar mai ales să vă deprindeţi să vă aduceţi neîncetat aminte de Dumnezeu şi să vă ţineţi în starea de rugăciune, frică şi evlavie, ca în faţa lui Dumnezeu. Domnul să vă dăruiască acest lucru. Hotărâţi-vă un anumit timp, iată pentru ce: că şezând cu trezvie şi adunînd luarea aminte în inimă, să ziceţi rugăciunea lui Iisus, fără risipire de gânduri. Astfel, o dată sau de două-trei ori pe zi. Măcar
câte un şirag de mătănii, iar plăcerea de va veni – se poate şi de două-trei ori. Pe această cale se poate produce în inimă acea rană, de care vorbea stareţul Partenie şi să ajungă până acolo ca rugăciunea singură va murmura în inimă, prin cuvinte zise cu mintea, ca un pârâiaş, cu mişcări de simţăminte corespunzătoare”. (pag. 364).

„Mă adun cu duhul”. Domnul să vă ajute. Însă să nu scăpaţi din vedere lucrul cel mai de seamă – ca să vă adunaţi cu mintea în inimă. Spre acest lucru mai ales, să vă îndreptaţi ostenelile. Mijlocul e unul – să vă siliţi să staţi cu luarea aminte în inimă, cu aducerea aminte de prezenţa lui Dumnezeu în orice loc şi despre faptul că ochiul Lui priveşte în inima Dv. Îngrijiţi-vă să vă întăriţi în convingerea că deşi sunteţi singură, dar totdeauna aveţi nu numai aproape ci chiar înăuntru o persoană unită cu
Dv. care vă priveşte şi vede totul din Dv.

Ceea ce v-am scris despre rugăciunea lui Iisus de câteva ori pe zi va fi un mijloc foarte puternic pentru acest lucru. Faceţi astfel de fiecare dată câte zececincisprezece minute şi stând mai bine în poziţia de rugăciune, cu închinăciuni, sau şi fără ele, cum vă vine mai bine. Osteniţi-vă astfel şi rugaţi pe Domnul să vă dea, în sfârşit, să simţiţi şi să cunoaşteţi ce este rana din inimă; după cuvântul stareţului Partenie. Acest lucru nu se face de îndată. Va mai trece un an de osteneli stăruitoare, dar poate şi mai mult, până când vor începe a ne arăta oarecare urme ale acestui lucru. Domnul să vă binecuvinteze spre osteneala şi calea aceasta”. (pag.365-365).

„Cereţi rugăciuni, ca să nu vi se risipească gândurile, care rătăcesc fără încetare şi abat luarea aminte de la cele cuvenite. Pentru prima dată aud de la Dv. despre lucrul acesta. Cu toate acestea, acest lucru e cea mai de seamă neorânduială pe care o încercăm înlăuntru. Ce e drept, mai înainte acest lucru nu părea o neorânduială aşa de mare, iar acum lucrurile se văd în altă lumină. De ce?

Cred că aceasta e lucrarea pravilei celei mici, pe care ai început s-o faci, lucrând rugăciunea lui Iisus. Când la pravilă tot citeaţi şi citeaţi, apoi de la gândurile multe ce veneau de la rugăciuni, gândurile plecau şi se înapoiau pe nesimţite. Iar acum, când cuvântul de rugăciune e unul şi el numai un singur gând, apoi orice alt gând e văzut de îndată, ca un vizitator străin. Astfel s-a descoperit înaintea Dv. neorânduiala lăuntrică. Ce e de făcut?

Continuaţi să vă îndeletniciţi cu îndeplinirea aceleiaşi pravilioare şi gândurile tot mai mult se vor potoli şi neputinţa, văzută de Dv., se va vindeca. Pravilioara aceasta, dacă veţi continua s-o faceţi cum se cuvine, vă va aduce rana în inimă, iar rana aceasta vă va aţinti gândurile spre cel Unic – şi atunci e sfârşitul rătăcirilor gândurilor. Din acest moment, când vă va învrednici Dumnezeu să-l căpătaţi, va începe o nouă restructurare a tuturor celor dinlăuntru şi umblarea înaintea lui Dumnezeu va deveni de neînlăturat”. (pag. 368).

„Osteniţi-vă să vă deprindeţi cu rugăciunea lui Iisus. Domnul să vă binecuvinteze! Trebuie de crezut că Domnul Iisus Hristos este înlăuntrul nostru, în virtutea Botezului şi Împărtăşirii, după făgăduinţele Lui Însuşi, care e unit cu aceste taine. Căci cei botezaţi se îmbracă întru Hristos, iar cei ce se împărtăşesc Îl primesc pe Domnul. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu petrece întru Mine, şi Eu întru el, zice Domnul. Numai păcatele cele de moarte ne lipsesc de această mare milă faţă de noi. Însă cei care se pocăiesc şi după mărturisire se împărtăşesc, iarăşi o întorc la sine.

412

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: