Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 22, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:28

Răspunzându-i, episcopul Teofan scrie: aceasta-i că Îngerul păzitor v-a dat un verset. Binevoiţi de-l repetaţi până când îl veţi învăţa bine, pentru că atunci când vi se va cere răspunsul, să puteţi răspunde fără de greşală şi să-l bucuraţi cu aceasta pe Îngerul păzitor al Dv. şi nu mai puţin pe Domnul Îngerilor. Despre pravila de chilie să n-aveţi prea multă grijă. Eu v-am scris să nu vă îngrijiţi de cantitatea rugăciunilor, ci numai despre un singur lucru să aveţi grijă, ca rugăciunea să curgă vie din inimă, ca un pârâiaş viu. Aruncaţi din minte, cu desăvârşire, cantitatea şi numai acest lucru să-l aveţi în vedere. Însă, totuşi, pravila cere o anumită rânduială. Însă să nu vă obişnuiţi cu ea ca şi cu nişte cătuşe. Las-o să fie un program general, iar în parte o puteţi schimba în fiecare zi măcar, judecând după cele ce le socotiţi că aţi găsi în ele o înviorare a duhului de rugăciune: Dacă vă veţi ţine de formă, înviorarea va slăbi, pravila se va transforma în formă, care în curând va lipsi rugăciunea de viaţă. Lucraţi astfel, ca de fiecare dată,orice pravilă de rugăciune să fie ca ceva nou.

Scrieţi că aţi găsit rezolvarea unor probleme în cărţile Sf. Părinţi. Acest lucru e bun! Şi totdeauna trebuie să-l căutaţi acolo. Şi dacă-l veţi căuta cu stăruinţă, totdeauna îl veţi găsi. Mai ales în această privinţă sunt de mare folos Sfinţii Varsanufie şi Ioan. Şi la Sfântul Dorotei veţi găsi o bună explicare a multor lucruri. Şi la toţi se pot găsi multe poveţe. Citiţi numai cu luare aminte şi aplicaţi toate la sine. Ziceţi că vă „cuprinde frica, mai ales în timpul rugăciunii”. Frica e binecuvântată numai una singură, cea de Dumnezeu; însă ea n-are nimic înspăimântător, totdeauna e binefăcătoare. Temerile Dv. fără de nici un motiv sunt de la vrăjmaşul – şi mai ales în timpul rugăciunii. (pag. 348-349).

Peste câtva timp după ce scrisese despre răcirea sa duhovnicească şi despre nepăsare, fiica duhovnicească scrie episcopului Teofan: „M-am încălzit”. La aceasta Episcopul răspunde, lămurind, că acest lucru trebuie atribuit lucrării harului lui Dumnezeu, scrie el, eu eram neliniştit foarte mult: Se putea să rămâi aşa. Însă Domnul e milostiv şi veşmântul Lui vi s-a întors. Când harul lui Dumnezeu e înlăuntru, sufletul parcă ar fi îmbrăcat într-o haină călduroasă; iar când se depărtează sufletul e ca şi cum ar fi dezbrăcat la ger. Convingeţi-vă de aici că tot ce e bun, mai ales starea cea bună a sufletului, e direct de la har. Osteneala ta desigur că trebuie, însă ea nu le dă pe cele duhovniceşti – esenţial şi temeinic, ci numai îl caută şi te pregăteşte ca să-l primeşti. Totul îl dă numai harul. Binevoiţi a recunoaşte acest lucru cu inima şi să nu vă atribuiţi nimic. În această atribuire e păcatul însuşirii lucrurilor străine: Nici uneia dintre osteneli nu i se poate atribui puterea de a ne da cele căutate. Nu se poate spune: cutare sau cutare lucru e de făcut; deci mă voi mai osteni şi voi primi cutare sau cutare lucru.

Harul lui Dumnezeu nu poate fi legat prin contracte şi lucrează totdeauna după cum voieşte. Această voinţă (vrere a harului) n-o poate ghici nimeni, nici n-o poate sili prin ceva. La fel petrece el (harul), unde şi cum vrea. De aceea şi cel care a primit harul nu poate să zică sau să gândească: am primit harul, de acum nu mai am nici o grijă. Nu, chiar şi după ce ai primit harul, trebuie să-ţi lucrezi mântuirea cu frică şi cu cutremur. Harul, după cum vine, aşa şi pleacă, nu după prevederile noastre. Vedeţi cât e de frig fără de har şi cum sufletul e molâu şi nemişcat spre toate cele duhovniceşti. Astfel e starea păgânilor celor buni, iudeilor care sunt credincioşi legii, şi a creştinilor corecţi după viaţă, care însă nu se gândesc deloc la viaţa lăuntrică şi la legăturile ei cu Dumnezeu. Prin ce se menţine mai cu seamă harul în suflet? Prin smerenie. Pentru care lucru se duce mai ales? De la o mişcare oarecare a trufiei, părerii de sine şi încrederii în sine. De îndată ce el (harul) va simţi înlăuntru acest miros urât al trufiei, apoi îndată şi pleacă.

408

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: