† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 23, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:11

La fel cu Episcopul Teofan şi Episcopul Ignatie nu socoate neapărat trebuincioasă folosirea de mijloacele de dinafară pentru a deprinde rugăciunea lui Iisus. El scrie: cititorul va găsi în Filocalie, în cuvintul Sf. Simeon Noul Teolog, despre cele trei chipuri de rugăciune, în cuvântul lui Nichifor însinguratul şi în operele Xantopulilor povăţuirea despre o introducere meşteşugită a minţii în inimă, cu ajutorul respiraţiei fireşti, altfel, mecanismul care ne ajută să atingem rugăciunea minţii.

Această învăţătură a Părinţilor i-a încurcat şi-i încurcă pe mulţi cititori. Sfătuim pe fraţii prea iubiţi să nu caute să descopere în sine acest mecanism, dacă el nu se va descoperi singur, de la sine. Mulţi care au vrut să-l cunoască prin încercare şi-au vătămat plămânii şi n-au ajuns la nimic. Miezul lucrării se cuprinde în faptul că mintea să se unească cu inima în rugăciune, iar acest lucru îl face harul lui Dumnezeu la vremea sa, hotărâtă de Dumnezeu.

Mecanismul amintit e pe deplin înlocuit cu o rostire fără de grăbire a rugăciunii, cu o mică pauză după grăire, închizând mintea în cuvintele rugăciunii. Cu ajutorul acestor mijloace, noi lesne putem să ajungem la luarea aminte într-un anumit grad… Atenţiei minţii din timpul rugăciunii în curând începe să-i consimtă şi inima. Consimţirea inimii cu mintea, încetul cu încetul începe să se transforme în unirea minţii cu inima şi mecanismul propus de Părinţi va veni de la sine. Toate mijloacele mecanice care au un caracter material sunt propuse de Părinţi numai ca nişte mijloace spre o atingere mai uşoară şi mai grabnică a atenţiei din timpul rugăciunii, iar nu ca ceva esenţial. Partea cea mai esenţială, mai trebuincioasă a rugăciunii, este luarea aminte. Fără atenţie nu e rugăciune: Mijloacele rămân numai mijloacele.” (Sbornicul, Q 379).

Aduc încă o observaţie a Episcopului Ignatie împotriva hulitorilor rugăciunii lui Iisus: „pentru cei care au primit şi au acceptat această idee preconcepută împotriva rugăciunii lui Iisus, care n-o cunosc deloc dintr-o îndeletnicire dreaptă şi îndelungată cu ea, ar fi fost mai cuminte, mai fără de primejdie, să se abţină de a judeca despre ea, să-şi recunoască necunoaşterea lor hotărâtă în ce priveşte această sfinţită lucrare, decât să-şi ia asupră-le îndatorirea unei propovăduiri împotriva îndeletnicirii cu rugăciunea lui Iisus: de a trâmbiţa că această întru tot sfântă rugăciune e pricină de înşelare drăcească de pierzare a sufletului. Spre a-i preveni, socot necesar să spun că hulirea rugăciunii cu numele lui Iisus, atribuirea unei lucrări vătămătoare acestui nume sunt la fel de grele ca hula pe care o rosteau fariseii împotriva minunilor săvârşite de Domnul. O cugetare ignorantă, hulitoare de Dumnezeu, împotriva rugăciunii lui Iisus are caracterul întreg al unei cugetări eretice”. (Sbornicul, Q 382).

Cei care doresc să cunoască mai amănunţit învăţătura Episcopului Ignatie despre rugăciunea lui Iisus şi înşelare, pot s-o găsească în colecţia deplină a operelor lui – vol. I şi vol. II. Deşi Episcopul Teofan şi Episcopul Ignatie nu socot necesare acele mijloace de dinafară de a deprinde rugăciunea lui Iisus, despre care vorbeşte în predosloviile sale la cărlile Sfinţilor Părinţi stareţul schimonah Vasile, însă ei amândoi vorbesc cu multă laudă şi aprobare despre scrierile lui şi despre scrierile stareţului schiarhimandritul Paisie Veliciocovshi, recomandând să ne călăuzim de poveţele lor la deprinderea rugăciunii lui Iisus.

Episcopul Teofan zice: „Dvs. citiţi Filocalia: bine. În articolele lui Ignatie şi Calist, Grigorie Sinaitul şi Nichifor, să nu vă încurcaţi. Căutaţi, n-are cineva viaţa stareţului Paisie de la Neamţul? Acolo găsiţi predosloviile la unele articole din Filocalie, alcătuite de stareţul Vasile. Aceste articole lămuresc mult însemnătatea mecanismului în lucrarea rugăciunii lui Iisus. Ele vă vor ajuta să pricepeţi totul cum trebuie (Sbornicul, Q 383).

Episcopul Ignatie, din partea sa, scrie următoarele: Toate scrierile Părinţilor greci sunt vrednice de o mare stimă, din pricina harului şi priceperii duhovniceşti ce din belşug petrec în ele şi respiră din ele. Însă operele Părinţilor ruşi, din pricina limpezimii şi a simplităţii din expunere, din pricina unei apropieri de noi mai mari, în ce priveşte timpul, sunt mai accesibile pentru noi decât scrierile luminătorilor greci. În special scrierile stareţului Vasile pot şi trebuie socotite cea dintâi carte la care trebuie să se adreseze în timpurile noastre, cel ce doreşte să se îndeletnicească cu spor în rugăciunea lui Iisus. Aceasta este şi destinaţia ei. Stareţul a numit scrierile sale un fel de pregătiri pentru cale (prodromuri), predoslovii, sau o astfel de citire care pregăteşte pentru citirea Părinţilor greci” (Sbornicul, Q 384).

Prin aceste avizuri a unor doi cunoscuţi episcopi – nevoitori şi povăţuitori ai rugăciunii lui Iisus – vom încheia şi noi convorbirea noastră despre scrierile stareţilor schimonahul de la Poiana Mărului şi schiarhimandritul Paisie de la Neamţul (Velicicovschi).

399

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: