† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 23, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:29

Însă, după cum zice Scriptura, glasurile vrăjmaşilor le aud şi primesc lovituri de la ei, însă cine sunt vrăjmaşii şi de ce năvălesc ei, acest lucru nu-l cunosc. Pricepând, din acestea, că nu lucrarea minţii e pricină de înşelare, ci numai rânduiala noastră de sine şi îngâmfarea, nu trebuie să ne ferim de ea (lucrarea minţii), căci ea nu aduce înşelare, ci dimpotrivă, ne deschide ochii minţii spre a deosebi şi cunoaşte înşelarea, pe care nimeni n-o poate pricepe în veac, dacă nu se deprinde cu această lucrare a minţii, chiar de ar fi el cel mai mare postitor şi liniştit (isihast).

Însă, citim noi în alt loc, „auzind despre marea îndurare a lui Dumnezeu faţă de noi, cei păcătoşi, noi nu trebuie să tindem spre această sfinţită lucrare a minţii, încrezuţi în sine şi fără frică, fără de nici o smerenie şi împlinire, după putere, a poruncilor lui Dumnezeu; însă, pricepând că înd’răzneala şi deznădejdea sunt de la vrăjmaş, trebuie cu hotărâre să ne ferim şi de una şi de alta; astfel, studiind cu stăruinţă Sf. Scriptură şi sfătuindu-ne cu cei încercaţi, cu smerenie să deprindem această lucrare a minţii”.

În predoslovia de la cartea Sf. Grigorie Sinaitul, stareţul Vasilie scrie: „Cine caută pe Dumnezeu în ascultare, cu întrebare şi cu smerită cugetare, acela niciodată nu va suferi vătămare prin harul lui Hristos. Căci cine trăieşte cu dreptate şi vieţuieşte fără de prihană şi se fereşte de a-şi face pe placul său şi de îngâmfare, aceluia, întreaga ceată drăcească nu-i poate vătăma, chiar de ar ridica împotriva lui nenumărate ispite, după cum spun Părinţii. Iar cei care umblă cu încredere în sine şi din voia lor, aceştia cad în înşelare.

Nu spre împiedicarea lucrării minţii, ci ferindu-ne de înşelare, Sfinţii Părinţi ne arată nouă pricinile pentru care vine înşelarea. Sf. Grigorie Sinaitul poruncind să nu se teamă şi să nu se îndoiască cei ce deprind rugăciunea, aduce două pricini ale înşelării: rânduiala de sine şi îngâmfarea.

Şi Sf. Părinţi, dorind să ne ferească nevătămaţi de ele, ne poruncesc să cercetăm Sfânta Scriptură, învăţându-ne din ea, având fratele pe frate drept sfătuitor bun, după cum zice Petru Damaschinul: Iar, dacă nu se poate găsi un stareţ iscusit la faptă şi la cuvânt, după pilda Sf. Părinţi, cunoscând bine scrierile Părinţilor, apoi, petrecând în singurătate, în liniştire, din răsputeri să ne stăruim să avem o povaţă duhovnicească din învăţăturile şi povăţuirile Sf. Părinţi, întrebând despre orice lucru şi virtute. O astfel de măsură şi rânduială trebuie să o păzim şi noi, citind Scripturile, iar nu să ne îndepărtăm de la învăţătura şi povăţuirea lor.”

„Iar dacă te înfricoşezi de această lucrare şi deprindere numai din evlavie şi din simplitatea inimii tale, apoi eu încă mai mult mă înfricoşez, împreună cu tine, nu pe temeiul unor basme, după care, dacă ne temem de lup, apoi n-ar mai trebui să mergem în pădure. Şi de Dumnezeu trebuie să ne temem, însă să nu fugim şi să nu ne lepădăm de El din pricina acestei frici.

Într-adevăr, această lucrare cere frică şi cutremur, înfrângere şi smerenie şi cercetare multă a Sfintelor Scripturi şi sfatul fraţilor celor de un gând, iar nu fugă şi lepădare şi cu atât mai mult nu îndrăzneală şi rânduială de sine. Căci cel îndrăzneţ, s-a spus, şi încrezut, tinde spre cele ce sunt mai presus de vrednicie şi întocmirea lui în trufia sa, tinde să ajungă înainte de vreme la rugăciunea cea văzătoare. Şi încă: dacă cineva visează, prin părere, să ajungă la cele înalte, fiind cuprins de o dorinţă satanică dar nu adevărată, pe unul ca acesta satana repede îl încurcă în mrejele sale ca pe un rob al său”.

Arătând pricinile cele de temelie ale înşelării ce are loc în timpul lucrării minţii şi care sunt rânduiala de sine şi îngâmfarea, precum şi mijloacele luptei cu ele, smerita cercetare a Sfintelor Scripturi, întrebarea celor mai iscusiţi, sfătuirea cu fraţii, stareţul Vasile arată şi oarecare pricini parţiale care decurg din cele fundamentale. Între altele, una dintre acestea este statornicirea greşită a luării aminte în timpul rugăciunii, din care pricină vin şi anumite stări greşite în trup.

394

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: