† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 24, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:30

Despre care vederi duhovniceşti vorbeşte stareţul? Starelul Paisie vorbeşte despre ele, cu cuvintele Sf. Grigorie Sinaitul, următoarele: „Trebuie de ştiut, că după Sfântul Grigorie Sinaitul, vederi (vedenii) primare:

cea dintâi – vederea lui Dumnezeu cel fără de chip, fără de început şi nezidit, pricina tuturor, unei Treimi şi dumnezeirii celei mai presus de fire.

A doua – a cinului (a cetei) şi întocmirii puterilor celor înţelegătoare.

A treia – a întocmirii făpturilor celor simţite.

A patra – a coborârii celei din iconomie (purtare de grijă) a Cuvântului.

A cincea – a învierii celei de obşte.

A şasea – a venirii a doua şi înfricoşate a lui Hristos.

A şaptea – a chinurilor celor veşnice.

A opta – a împărăţiei cerurilor care n-are sfârşit”.

Ar fi fost o îndrăzneală plină de nebunie, din partea noastră, având o minte necurăţită de patimi, să luăm asupra noastră lămurirea sau tâlcuirea vedeniilor, adică cu voia de la sine şi cu nevrednicie, să intri în latura rugăciunii celei văzătoare, unde poate să introducă numai Dumnezeu Însuşi pe aceia, care au ajuns la curăţia inimii. Însă noi putem face altceva, accesibil pentru noi, şi anume, să cercetăm mijloacele de cunoaştere a lucrurilor, dăruite de Dumnezeu şi să lămurim prin care anume fel (mijloc) de cunoaştere omul cunoaşte, când acest lucru îi este dat de Dumnezeu, lucrurile lumii nevăzute, ascunse, cereşti.

Acest lucru şi este acel hotar până la care putem ajunge cu necurăţia minţii noastre şi peste care nu putem trece din voia noastră, neavând haină de nuntă.

Deci, cea dintâi cale de a cunoaşte lucrurile care ne înconjoară pe noi – este mărturia simţurilor noastre de dinafară – a văzului, auzului, pipăitului ş.a.m.d. Pe această cale, noi cunoaştem formele de dinafară a lucrurilor ce ne înconjoară.

A doua cale de cunoaştere sunt considerentele logice şi concluziile miniii noastre. Mintea noastră, folosindu-se de acel material, care îl înfăţişează simţurile, construieşte pe ele (simţuri) clădirea cunoştinţelor sale despre lume. Astfel sunt cele două feluri (mijloace) de cunoaştere, de care noi ne folosim în viaţa noastră cea de toate zilele şi în deducţiile noastre ştiinţifice.

Însă este şi a treia cale de cunoaştere, calea vederii lăuntrice care se descopere în noi prin harul lui Dumnezeu şi care aparţine numai oamenilor care au ajuns la curăţia inimii, după cuvântul Domnului – „cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu”.

Totuşi, după o anumită purtare de grijă (iconomie) a lui Dumnezeu, în scopuri proniatoare, această vedere lăuntrică se poate descoperi şi de la oameni care încă n-au ajuns la curăţia inimii. Acea latură a vederilor sau a contemplărilor, despre care vorbeşte Sfântul Grigorie Sinaitul, se cunoaşte anume pe această a treia cale a vederii lăuntrice.

Ţinând seama că noi nu trebuie să înţelegem vederile pomenite drept oarecare arătări de dinafară şi vizibile, percepute de simţurile noastre cele de dinafară – văzul, auzul, pipăitul ş.a.m.d. nu trebuie de asemenea, să le înţelegem nici ca nişte concluzii logice şi considerente ale minţii noastre despre dogmele cele fundamentale ale credinţii noastre creştine; noi trebuie să le înţelegem ca pe nişte contemplări ale văzului nostru lăuntric, care nu pot fi transmise cu limbajul simţurilor noastre de dinafară şi al formulelor noastre logice.

Aceste contemplări sunt de felul acelora pe care le-a privit Sfântul Apostol Pavel şi despre care el scria corintenilor: „Ştiu pe un om întru Hristos, care patrusprezece ani în urmă (în trup, nu ştiu, sau în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie) a fost răpit până la al treilea cer. Şi ştiu despre acest om (numai nu ştiu, în trup, sau în afară de trup, Dumnezeu ştie) că el a fost răpit în rai şi a auzit cuvintele negrăite, care nu este cu putinţă omului a le vorbi”. (2 Cor.12, 2 – 4).

Dacă veţi ţine seama de cele spuse de mine, apoi nu veţi face greşală la înţelegerea caracterului acelor vederi (vedenii), despre care vorbeşte Sfântul Grigorie Sinaitul, nu le veţi socoti nici drept tablouri ale imaginaţiei noastre, nici drept deducţii ale judecăţii minţii şi vă veţi opri exact la acea limită şi trebuie să se opreasca omul cel păcătos, în faţa adîncului cel de necercetat al vieţii celei ascunse din ceruri, intrarea înlăuntrul catapetesmei căreia (vieţii) se deschide numai de harul lui Dumnezeu. Însă ca să vă lămuresc şi mai mult această problemă, vă voi aduce câteva pilde lămuritoare, care privesc rugăciunea cea contemplativă.

Mai întâi, aduceţi-vă aminte de cele ce povestea Cuviosul Maxim Cavsocalivitul, Sfântului Grigorie Sinaitul, despre stările cele mai înalte ale rugăciunii, lucru care nu-i nevoie să-l repetăm. Iar pe urmă să ascultaţi povestirea despre. un tânăr oarecare, redată de Cuviosul Simeon Noul Teolog în cuvântul lui despre credinţă.

384

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: