† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 24, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:22

Şi cu toate că ei învaţă şi vorbesc greşit despre acest lucru, toţi îi ascultă; pentru că pentru o astfel de rugă a lor nu se cere o desprindere sau o lepădare de poftele lumeşti, ci fiecare, dacă va vrea numai, poate să se roage astfel, de va fi el monah sau mirean. Iar sfinţita lucrare a minţii, care este arta slăvită şi plăcută lui Dumnezeu dintre arte şi în care nu poţi avea nici un spor fără a te lepăda de lume cu poftele ei, şi fără o povăţuire şi învăţătură îndelungată, din această pricină s-a împuţinat foarte mult printre monahi: şi un război necontenit se petrece la cei care nu cunosc puterea Sf. Scripturi, dar mai ales la cei neiscusiţi în atenţia minţii, faţă de omul cel dinlăuntru”.

Răspunzând acelora care zic că „parcă de la început ar trebui curăţite simţurile trupului, adică văzul, mirosul, gustul, cuvântul, pipăitul, ca omul să nu păcătuiască. cu ele, şi numai atunci, curăţindu-se bine, să înceapă rugăciunea minţii”, stareţul Vasile scrie: „Prietenilor, nimeni nu e împotriva curăţirii simţurilor trupului, încă vorbim despre faptul că dacă s-ar despărţi curălirea simţurilor de lucrarea minţii, apoi va ieşi o mare nepotrivire. Tu statorniceşti distanţă şi timp, despărţind paza simţurilor de dinafară de deprinderea cu rugăciunea minţii şi prin aceasta mărturiseşti, că nu cunoşti rânduiala lucrării din inimă.

Cei care cunosc lucrarea rugăciunii din minte nu despart, prin timp, una de alta, ci rânduiesc o deprindere a lor împreună şi în acelaşi timp; scufundând mintea în ceasul rugăciunii, înlăuntrul inimii; ei domolesc învăluirea simţurilor, neîngăduindu-i minţii să se îndrepte spre ele; iar din faptul că mintea nu se îndreaptă spre simţurile trupului, ei petrec fără să fie ocupaţi cu cele de dinafară, şi aceasta aduc o mare liniştire minţii şi inimii şi odată cu aceasta şi ei singuri, prin paza minţii şi inimi; încetul cu încetul, se învaţă să nu alunece spre poftele trupului.

Deci să fie cunoscut că nu e lipsă nici de timp nici de subiect, pentru cei cărora le place cearta. Mai rămân pentru ei cele scrise de (Simeon) Noul Teolog, că cei care doresc să deprindă lucrarea minţii trebuie, de la început, să-şi păzească conştiinţa lor, faţă de Dumnezeu, oameni şi lucruri. Iar eu cred că într-un ceas, sau într-o clipă, omul îşi poate împăca conştiinţa sa cu Dumnezeu; cu oamenii şi cu lucrurile, după cum şi învaţă marele dascăl (Noul Teolog); căci, ghimpele; adică glasul conştiinţei, lucrarea minţii nu-l nimiceşte şi nu e un folos nimănui să se depărteze de acest bun mustrător.

Îl văd însă şi pe acel mare păcătos care mergea la sfânta biserică înconjurat de draci, dar a ieşit din biserică împreună cu Sfinţii Îngeri, care se bucurau de întoarcerea lui. Iar tu, dintr-o mustrare peste măsură a conştiinţei, rânduieşti distanţa şi timpul împăcării şi cu Dumnezeu, şi prin aceasta arăţi că atingerea nepătimirii se petrece înainte de a te deprinde cu lucrarea minţii, sau e mai presus decât ea. Şi de aici, la tine iese, că tu nu numai că nu vei începe cândva trezuirea minţii, ci te vei feri chiar şi de Sfintele Taine.

Căci nimeni nu se apropie de Sfintele Taine până ce nu se împacă, mai întâi cu Dumnezeu. Nu-ţi vorbesc eu acestea de la mine, omule, ci îţi pun în faţă mărturisirea Sf. Părinţi. Căci ei, cu cât mai mult se apropiau de Dumnezeu, pe atât se vedea că sunt cei mai mari păcătoşi şi oare nu vor fi, după părerea ta, şi sfinţii înşişi neîmpăcaţi cu conştiinţa, cu Dumnezeu?

Iacă, tu vei zice că din pricina smereniei, sfinţii vorbeau astfel şi despre sine. Curmă vorba cea împletită cu vicleşug şi supune-te măcar glasului sfintelor canoane: Dacă cineva zice, că sfinţii din smerenie şi luându-şi chip de păcătoşi, ziceau: „iartă nouă greşalele noastre” – anatema să fie”.

Preotul. Dv., foarte bine, simplu şi convingător, răspundeţi la întrebarea mea, însă cum, totuşi, unii povăţuitori ai rugăciunii lui Iisus, cu străşnicie opresc pe cei ce încă nu s-au curăţit de patimi, să se atingă de inimă şi să caute locul inimii?

379

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: