† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 28, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 13:24

La fel şi paza simţurilor noastre celor trupeşti şi împăcarea conştiinţei cu Dumnezeu se lucrează cu pricepere împreună cu luarea aminte din minte, deşi altfel le este închipuită celor ce nu cunosc puterea şi încercarea lucrării lăuntrice. Nu te mira, binecredinciosule cititor, că această predoslovie e alcătuită cu atâta vorbire împotrivă, căci împotriva vântului ce suflă se întinde şi ventrila. Căci, în timpurile Sfinţilor Părinţi, când erau mulţi râvnitori, care doreau să petreacă această lucrare a minţii după rânduiala de sine şi obrăznicie, era vremea şi osteneala ca să fie oprită obrăznicia şi lipsa de rânduială, ca să nu arunce asupra ei (lucrării minţii), fără de nici o frică.

Iar acum când această învăţătură a ajuns la cea mai mare uitare şi dispreţuire şi mulţi încep să lupte în dreapta şi în stânga şi să răstălmăcească calea acestei lucrări lăuntrice şi se silesc şi de sus şi de jos s-o năruie (s-o acopere) cu pământ, ca s-o facă cu desăvârşire necunoscută nimănui, e o mare nevoie să scriem astfel despre ea şi să vă propunem toate acestea înainte de a citi sfânta carte a lui Isichie Ierusalimleanul, în care se găseşte nu altceva decât înţelegerea şi povăluirea pe calea sfinţitei lucrări a minţii.

Şi cel ce doreşte să o deprindă pe ea, lasă mai înainte de toate să priceapă şi să împlinească cele spuse de Sfântul Maxim: „Dă-i trupului după puterea lui şi întreaga ta osteneală îndreapt-o spre minte”. Şi încă: „Virtuţile trupeşti sunt plăcute dacă cineva le lucrează cu smerenie; iar fără acest lucru, osteneala este zadarnică”.

Încă: „Să nu-ţi fie întreaga stăruinţă pentru trup, ci opune-i împotriva puterii lui (trupului) înfrânarea şi întreaga minte îndreapt-o spre cele dinlăuntru; căci deprinderea trupească e spre puţin folos, iar luarea aminte cea dinlăuntru totdeauna e folositoare. Iar Sf. Isichie a zis despre acestea: „Cine n-are idee de păşirea pe calea duhovnicească, acela nu se îngrijeşte de cugetele cele pătimaşe, nici de îndreptarea lor, ci toată silinţa şi grijile le are numai pentru trup. Unul ca acesta sau se îmbuibă şi face lucruri necuviincioase, se întristează şi se mânie, şi ţine minte ocările, şi astfel îşi întunecă mintea, sau dedându-se la o înfrânare peste măsură tulbură mintea”.

Şi încă Sf. Diadoh a zis: „După cum trupul, îngreuiat de mulţimea mâncărurilor, face mintea să fie oarecum timidă şi să încline spre rău, la fel şi mintea slăbită de multă înfrânare, face tristă şi neiubită partea văzătoare. De aceea, hrana trebuie potrivită cu starea puterilor trupeşti; când trupul e sănătos trebuie strîmtorat, pe cât este nevoie; iar când e neputincios trebuie ceva hrănit. Căci celui ce se nevoieşte nu i se cuvine să slăbească cu trupul, ci pe cât e nevoie, să fie în stare de a se nevoi.

Şi iarăşi Scărarul: „Am văzut, zice, pe acest vrăjmaş (pântecele) odihnit şi dând minţii trezvie şi celelalte. Căci noi trebuie să avem un trup sănătos şi nu slăbit, fiindcă lucrarea minţii cere şi o tărie a trupului. De aceea trebuie din răsputeri să fugim şi de postul peste măsură şi de neînfrânare.

Fiecăruia, care doreşte o părere dreaptă şi cu socotinţă şi din încercare despre post şi despre măsura în care trebuie luată mîncarea, adică despre cantitatea şi calitatea ei, i se pune în faţă îndrumarea Sfântului Grigorie Sinaitul, care vorbeşte despre acest lucru astfel: „Cel ce se sileşte pe sine şi doreşte să-L afle pe Dumnezeu, îi este de ajuns o litră de pâine şi apă sau vin în cursul zilei – trei sau patru pahare – şi din celelalte mâncări care se întîmplă, să guste din toate câte puţin, fără a ajunge la săturare, ca să scapi şi de înălţare şi nici să te scârbeşti (îngreţoşezi) de făpturile cele bune ale lui Dumnezeu, mulţumind pentru toate lui Dumnezeu.

Astfel e judecata celor înţelepţi. Iar celor neputincioşi în credinţă; sau mai bine zis cu sufletul, înfrânarea de la mâncare e mai de folos, şi Apostolul, unora ca acestora le porunceşte să mănânce verdeţuri, fiindcă ei nu cred că Dumnezeu poate să-i păzească.

347

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: