† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 29, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:34

Predoslovia la cartea Preafericitului Isichie

Viaţa şi învăţătura Sf. Părinţi, într-o măsură oarecare, se aseamănă cu grija dinafară a oamenilor pentru trebuinţele cele necesare trupului; căci cel ce a deprins fel de fel de dibăcii şi de meşteşuguri, capătă prin ele toate cele trebuincioase pentru viaţa lui; altul care se ocupă stăruitor cu plugăritul, în toate formele lui, capătă tot ce-i trebuie casei lui; iar unii dintre cei chibzuiţi, în locul unora sau altor meşteşuguri, îşi cumpără o corabie sau o vie şi de la ele capătă tot ce doresc, fără alergătură şi necazuri, care uneori se petrec în viaţă, din pricina unei îndeletniciri nereuşite şi greşite cu meşteşugul.

La fel cu aceasta se întâmplă şi în viaţa cea duhovnicească: unii dintre Sfinţii Părinţi, ţinând seama de neputinţele celor ce vin pentru întâia dată la monahism, le rânduiesc lor împreună cu lucrarea poruncilor lui Hristos, o cântare îndelungată a psalmilor, canoanelor şi troparelor, statornicite de Duhul Sfânt, spre slavoslovia lui Dumnezeu şi pravilă pentru monahi.

Iar alţii, învăţând cea mai subţire (subtilă) încercare a priceperii celei duhovniceşti, nu vor ca începătorii să se mulţumească numai cu învăţătura de pe dinafară, ci poruncindu-le lor, împreună cu împlinirea poruncilor lui Hristos o cântare cumpătată, adică miezonoptica, utrenia, vecernia şi pavecerniţa, aşezată în locul cântării îndelungate a psalmilor şi canoanelor lucrarea rugăciunii minţii, adăugând la acestea, că dacă-i va cerceta Duhul Sfânt, cu lucrarea rugăciunii din inimă, apoi, fără îndoială să părăsească atunci pravila cea de dinafară arătată, căci pe ea o înlocuieşte rugăciunea cea lăuntrică; unii dintre aceştia (Părinţi), în parte, iar nu pe deplin, ne predau lucrarea minţii, zice Sfântul Grigorie Sinaitul.

Iar cei de al treilea, fiind îndrumaţi de încercarea multă şi de cercetarea vieţilor şi scrierilor tuturor sfinţilor şi mai ales prin lucrarea şi înţelepciunea Sfântului de viaţă făcătorului Duh, rânduiesc pentru cei începători o învăţare, pe de-a întregul iar nu în parte, a lucrării rugăciunii din minte, numind-o îmblânzitoare de patimi în lucrarea poruncilor lui Hristos şi o împart în două feluri ca pe un al doilea rai, care izvorăşte din sine un ocean şi-l împarte în două torente (şuvoaie), adică rugăciunea lucrătoare şi cea văzătoare.

Şi astfel, ei poruncesc să avem toată stăruinţa pentru lucrarea minţii, lăsând foarte puţin pentru cântare, în caz de trândăvie, căci zic ei: ceasurile şi imnele bisericeşti sunt predate îndeobşte tuturor creştinilor, dar nu şi acelora care vor să se liniştească. Totuşi, trebuie spus că unii sporesc urmând şi acea rânduială a Sf. Părinţi, despre care s-a spus de la început, însă foarte încet şi cu osteneală; iar pentru cei de al doilea e mai lesnicios şi mai uşor, iar pentru cei de al treilea e cât mai grabnică, căci ea e însoţită de bucurii şi de cercetările dese ale Sfântului Duh, care întăreşte şi încredinţează inima, mai ales dacă e însoţită de o osândire cât mai sârguincioasă şi de voie bună, iar nu e făcută din silă, sau de frica înaintea legii.

Un astfel de lucrător se sileşte la rugăciune numai pentru dulceaţa din inimă şi mângâierea cea duhovnicească, iar nu pentru altceva, şi această rugăciune lăuntrică ţine pentru el locul tuturor lucrărilor celor de dinafară, de le vei numi pravilă sau cântare, sau rugă, sau învăţătură; căci toate acestea sunt cuprinse numai în ea. Iar aducerea aminte de moarte, sau mai bine  zis, simţirea judecăţii şi chinurilor de veci şi a hotărârii lui Dumnezeu se împletesc cu ea ca ramurile unuia şi aceluiaşi copac. De aceea, numai prin această singură rugăciune, ca de la o singură corabie sau vie, după cum s-a spus, fiecare poate fără de tulburare să-şi îndrepte întreaga sa viaţă.

Dar cum această sfântă rugăciune se uneşte (contopeşte) cu poruncile Domnului şi alungă patimile şi dracii? Şi încă: cum cel nepăsător în privinţa poruncilor şi care nu se îngrijeşte de lucrarea minţii, ci stăruieşte numai în cântare, e târât de patimi şi cade sub chinurile cele veşnice?

342

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: