Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 29, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 17:47

Şi e vrednic de mirare, cum sfinţitul Patriarh Fotie, fiind ridicat ca patriarh de la dregătoria de senator, nefiind monah a deprins această lucrare a minţii şi într-un post aşa de înalt, şi-a sporit într-atâta încât faţa lui strălucea asemenea unui al doilea Moise, de harul Sfântului Duh ce petrecea întru el, zice Sf. Simeon Tesaloniceanul. Şi mărturiseşte despre el şi faptul că prin iscusinţa sa întru tot înţeleaptă, filosofică, a scris şi o carte despre această lucrare a minţii.

Zice de asemenea, că şi Ioan Gură de Aur, Ignatie şi Calist, sfinţii Patriarhi ai Ţarigradului au scris cărţile sale despre aceeaşi lucrare lăuntrică. Şi încă ce nu-ţi ajunge, cititorule iubitor de Hristos, că lăsând orice îndoială, să începi a te deprinde cu luarea aminte a minţii? Dacă vei zice: N-am viaţă însingurată – iată pildă pentru tine – Sfântul Patriarh Calist, care a învăţat lucrarea minţii în Marea Lavră din Athos, trecând prin slujba de bucătar. Dacă te îndoieşti, pentru că te afli în cea mai adâncă pustie, iată a doua pildă pentru tine – Sfântul Patriarh Fotie, care a învălat meşteşugul luării aminte din inimă deja în rangul de patriarh.

Dacă sub pretextul ascultării te leneveşti să te apropii de trezvirea minţii, apoi pentru aceasta eşti vrednic de batjocură; fiindcă nici pustiu, nici viaţa cea însingurată, nu aduc o sporire în această lucrare, în aşa măsură ca ascultarea cea cu pricepere, zice Sf. Grigorie Sinaitul. Sau eşti furat încă şi din partea dreaptă, cum că n-ai povăţuitor pentru această lucrare: Însuşi Domnul îţi porunceşte să te înveţi din Scriptură, zicând: „Cercetaţi Scripturile şi în ele veţi afla viaţa cea de veci”.

Sau eşti momit din partea cea de-a stânga, tulburându-te că nu-ţi găseşti un loc liniştit; şi aceasta te respinge Petru Damaschinul zicând: „Începutul mântuirii pentru om, este să-şi părăsească toate vrerile şi înţelegerile sale şi să împlinească toate vrerile şi toate înţelegerile Iui Dumnezeu; şi atunci, în lumea întreagă, nu se va afla lucru, sau început, sau loc, care ar putea să-l împiedice”.

În sfârşit, dacă născocind o pricină încă şi mai binecuvântată, te poticneşti de cuvintele repetate ale Sf. Grigorie Sinaitul, care vorbeşte mult de înşelarea ce se poate întâmpla în această lucrare, apoi pe tine te îndreaptă acelaşi sfânt, zicând: „Noi nu trebuie să ne temem sau să ne îndoim, chemând pe Dumnezeu. Iar dacă unii s-au şi rătăcit, vătămându-li-se mintea, apoi să ştii că au suferit acest lucru de la rânduiala de sine şi de la îngâmfare”.

Iar cine caută pe Dumnezeu în ascultare, cu întrebare şi cu smerită cugetare, acela cu Harul lui Hristos niciodată nu va suferi vătămare. Căci cine trăieşte drept şi vieţuieşte fără de prihană şi se depărtează de plăcerea de sine şi îngâmfare, pe acela, după cum zic Sfinţii Părinţi, nu-l poate vătăma toată ceata dracilor, deşi ar ridica împotriva lui ispite nenumărate.

Iar cei care umblă încrezuţi în sine şi din voia lor, aceia cad în înşelare. Iar dacă unii, poticnindu-se de piatra Sf. Scripturi primesc arătările căii către înşelăciune, ce ni se dau drept prilej de oprire a lucrării minţii, apoi unii ca aceştia să ştie că ei răstoarnă „cele de sus jos şi cele de jos sus”. Nu spre a opri lucrarea minţii, ci ferindu-ne de înşelare, ne arată Sf. Părinţi pricinile de pe urma cărora ne vine înşelarea.

La fel şi acest Sfânt Grigorie Sinaitul, poruncind celui ce deprinde rugăciunea să nu se teamă şi să nu se îndoiască, arată două pricini ale înşelării: rânduiala de sine şi îngâmfarea. Şi Sf. Părinţi dorind să ne păzească nevătămaţi de ele, ne poruncesc să cercetăm Sfânta Scriptură, învăţându-ne de la ea, având fratele pe un frate drept sfătuitor bun, după cum zice Petru Damaschinul. Dacă nu se poate găsi un stareţ încercat în cuvânt şi în faptă, după pilda Sf. Părinţi, cunoscând bine Scripturile
patristice, apoi petrecând în singurătate, în liniştire, din răsputeri să ne silim să avem povăţuire duhovnicească din învăţăturile şi poveţele Sfinţilor Părinţi, întrebând de orice lucru şi de orice virtute.

O astfel de măsură şi de rânduială, trebuie să o păzim şi noi, citind Scripturile, iar să nu ne abatem de la învăţătura şi povăţuirea lor, după cum unii, necunoscând lucrarea minţii, din încercare, şi socotindu-se pe sine că au darul desluşirii, din trei pricini sau motive se abat sau, mai bine zis, se depărtează pe sine de la deprinderile acestei lucrări sfinţite.

Mai întâi ei socot că această lucrare se potriveşte numai bărbaţilor nepătimaşi şi sfinţi iar nu şi celor pătimaşi.

Al doilea arată desăvârşita (absoluta) împuţinare a povăţuitorilor şi învăţătorilor pentru o astfel de vieţuire şi cale.

Al treilea – înşelarea, care urmează acestei lucrări.

331

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: