† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 30, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:19

Când diavolul l-a părăsit pe Domnul, atunci s-au apropiat Îngerii şi I-au slujit Lui.” (Matei 4,11).

Deci, dacă în timpul ispitelor întrucâtva ceva se şi depărtează, Îngerii lui Dumnezeu, apoi nu departe şi în curând, se apropie şi ne slujesc nouă, prin cugetele cele dumnezeieşti, prin umilinţă, îndulcire şi răbdare. Sufletul ostenindu-se îşi agoniseşte şi celelalte laturi ale desăvârşirii ” (pag.103).

„Cine vrea să cunoască calea cu desăvârşire şi nu merge cu cel ce cunoaşte cu desăvârşire această cale, niciodată nu va ajunge la cetatea liniştirii desăvârşite.” (pag.105).

„Cel de sub ascultare propăşeşte mult întru zidirea sufletului, afară de faptul că el capătă, prin aceasta, un înţeles pentru lucruri şi vine întru umilinţă.” (pag.105).

„Cine se îndeletniceşte ca să se cunoască pe sine însuşi, acela n-are timp să ia seama la alţii. Osândeşte-te pe tine însuţi şi vei înceta să osândeşti pe alţii ” (pag.110).

„Când ne întoarcem de la om, sau îl batjocorim, atunci pe inima noastră se aşază o piatră.” (pag.106).

„Osândeşte fapta cea rea, dar nu osândi pe cel ce o face.” (pag.110).

„Nu trebuie să judecăm pe nimeni, deşi cineva l-ar vedea chiar cu ochii lui păcătuind, sau petrecând întru călcarea poruncilor lui Dumnezeu.” (pag.108).

„Când duhul cel rău al întristării va cuprinde sufletul, atunci umplându-l de amărăciune şi de neplăcere, nu-l va lăsa să facă rugăciunea cu osârdia cuvenită şi să se îndeletnicească cu citirea Scripturilor cu o atenţie cuvenită, ci îl lipseşte de blândeţe şi de bunăvoinţă în comportarea cu fraţii şi naşte o îndepărtare de la orice convorbire. Căci sufletul, plin de întristare, deznădăjduindu-se ca nebun şi ieşit din minţi, nu poate fi liniştit să primească un sfat bun, nici să răspundă cu blândeţe la
întrebările ce i se pun. El fuge de oameni, ca şi cum ei ar fi vinovaţi de tulburările lui şi nu pricepe că pricina durerii este înlăuntrul lui. Întristarea este viermele inimii, care roade în maica ce-l naşte.” (pag.114).

„Duhul omului celui tulburat sau întristat, trebuie să ne stăruim să-l îmbărbătăm cu un cuvânt de dragoste.” (pag.107).

„Când îţi greşeşte fratele, acopere-l după cum ne sfătuie Sfântul Isaac Sirul: întinde-ţi haina ta peste cel ce păcătuieşte şi-l acopere pe el” (pag. 107).

„Cine a învins patimile, acela a învins şi întristarea. Iar cel învins de patimi, nu va scăpa de cătuşele întristării”. (pag.114).

„Cine iubeşte lumea, aceluia îi este cu neputinţă să se întristeze. Iar cel ce a dispreţuit lumea, e vesel totdeauna.” (pag.114).

„Nedespărţit de duhul întristării lucrează şi plictiseala. Ea produce o nelinişte atât de înfricoşată, că nu mai pot fi suportate nici locurile unde vieţuieşte, nici fraţii ce petrec împreună cu el, iar în timpul cititului se produce un dispreţ şi chiar căscăturile dese. Boala aceasta se vindecă prin rugăciune, înfrânarea de la vorbirea deşartă, rucodelia pe măsura puterilor, citirea cuvântului lui Dumnezeu şi răbdarea; pentru că se şi naşte ca de la laşitate, trândăvie şi vorbire deşartă.” (pag.115).

„Se plictisesc numai aceia, la care lucrurile nu sunt în bună rânduială. Când îndeletnicirile tale se vor aşeza în rânduiala cuvenită, atunci plictiseala nu-şi va mai găsi loc în inima ta.” (pag.116).

322

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: