† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 30, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:37

Preotul. Revenind la conţinutul convorbirilor noastre anterioare, eu vreau să vă atrag atenţia asupra faptului, că noi până acum, aproape în întregime ne-am ocupat numai de cercetarea şi de studierea rugăciunii lucrătoare şi ostenitoare. Noi prea puţin ne atingem de rugăciunea contemplativă şi până acum nimic n-am vorbit despre acele primejdii care se ivesc în timpul unei lucrări greşite a rugăciunii lui Iisus.

De aceea, eu vreau din nou să vă rog, spuneţi-mi mai amănunţit, pe cât acest lucru e cu putinţă, ce este rugăciunea contemplativă şi în ce se cuprinde deosebirea şi de cea lucrătoare, de asemenea şi ce este „înşelarea”, în ce constă, de unde vine şi cum să se păzească de ea un lucrător al rugăciunii lui Iisus?

Monahul. Eu în mai multe rânduri v-am spus că în lucrarea rugăciunii lui Iisus se cere un progres şi o continuitate riguroasă. Sporirea în rugăciune se face pe cale organică, pe nesimţite, după cum creşte organismul omenesc, după cum se dezvoltă o plantă. Toate la timpul lor. Nu trebuie de sărit înainte. Şi pe lângă acestea, trecerea de la rugăciunea cea lucrătoare la cea contemplativă nu depinde de eforturile omului, ci de voinţa lui Dumnezeu. Deşi în rugăciunea cea lucrătoare reuşita depinde de harul lui Dumnezeu, dar totuşi aici au mare însemnătate şi eforturile omului.

Iar mai departe, întru sporirea rugăciunii, Însuşi Dumnezeu îl duce pe om parcă de mână şi căutarea cea de capul nostru a rugăciunii mai înalte fiind prematură şi păcătoasă, cuprinde în sine o mare primejdie pentru viaţa noastră cea duhovnicească. Afară de aceasta, în rugăciune ca şi în alt oarecare proces organic, nu sunt limite bruşte, fixe, între momentele răzleţe ale creşterii. Noi deosebim pe un copil de un tânăr, însă nu putem arăta momentul când copilul a devenit adolescent. La fel e şi în rugăciune.

Noi cunoaştem rugăciunea cea grăită, rugăciunea minţii, rugăciunea minţii din inimă, rugăciunea cea de sine mişcătoare, rugăciunea cea văzătoare sau contemplativă, rugăciunea curată, rugăciunea cea duhovnicească, rugăciunea care trece dincolo de hotarele conştiinţei, însă noi nu putem exact să le separăm una de alta. Trecerea de la una la alta se petrece pe nesimţite, organic. Vă aduceţi aminte de cuvintele Sf. Isaac Sirul, despre faptul în ce sens larg întrebuinţează Sf. Părinţi însăşi denumirea rugăciunii.

Iată de ce, în toate convorbirile noastre, eu am în vedere mai întâi de toate să vă întăresc în gândul că e necesar cât mai tare să ne statornicim în rugăciunea Iucrătoare, să sporim în nevoinţa luării aminte, pocăinţii, zdrobirii, evlaviei, învingerii cugetelor. Dacă rugăciunea Dv. cea lucrătoare va merge bine, se va pătrunde în sfârşit de o credinţă fierbinte, de o căldură a rugăciunii, de o zdrobire sinceră şi Dv. de la sine, după mila lui Dumnezeu, vi se va deschide drumul spre rugăciunea cea contemplativă şi prin încercare veţi cunoaşte în ce constă şi ea.

Iar o petrecere dreaptă şi plină de răbdare în rugăciunea lucrătoare, însoţită de stările ridicate ale duhului, singur de la sine vă va da o astfel de bucurie şi o astfel de mulţumire, că nu veţi mai dori nimic mai mult şi nici nu veţi îndrăzni să cereţi mai mult, ci îi veţi mulţumi pentru ceea ce aveţi de la El.

Preotul. Eu, cu toată inima, am priceput şi mi-am însuşit această învăţătură a Dv, părinte dragă, şi întotdeauna îmi voi aminti-o şi mă voi ţine de ea; şi eu deloc nu năzuiesc înainte de vreme şi de capul meu să mă sui pe treptele cele mai înalte ale nevoinţei de rugăciune, ci ţin minte cuvintele Sfinţilor Părinţi şi nevoitori, precum şi cuvintele Sfinţiei voastre, despre faptul că dacă noi n-avem idee despre stările de rugăciune cele mai înalte, apoi nu pricepem nici de starea noastră proprie Şi foarte uşor ne putem închipui că am ajuns deja la limitele posibile ale rugăciunii şi astfel, să cădem în mulţumire de sine şi trufie. Ca să scap de acest lucru, eu aş fi vrut să ştiu ce nu-i ajunge încă unui ostenitor al rugăciunii celei lucrătoare şi cum e acea rugăciune înaltă, contemplativă, la care au ajuns cei ce au sporit. Eu caut acestea nu dintr-un îndemn al mândriei, ca să mă sui la latura lucrurilor ce nu pot fi atinse, ci numai pentru ca mai lesne să-mi dau seama de starea mea actuală de rugăciune.

326

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: