† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 30, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 13:05

„De viaţa cea contemplativă trebuie să ne apropiem cu frică şi cu cutremur, cu zdrobirea inimii şi cu smerenie, cu cugetare multă a Sf. Scripturi şi dacă se poate găsi, sub îndrumarea unui povăţuitor iscusit, iar nu cu obrăznicie şi rânduială de la sine: căci cel obraznic şi încrezut în sine, după cuvintele Sf. Grigorie Sinaitul, tinzând spre cele ce sunt mai presus de vrednicia lui, cu îngâmfare se sileşte să ajungă la ele, înainte de vreme. Şi încă: dacă cineva visează, în părerea sa despre sine, să ajungă la cele înalte, având o dorinţă satanică, iar nu adevărul – pe unul ca acesta diavolul uşor îl prinde în mrejele sale, ca pe o slugă a sa.” (pag. 123).

„Dar dacă nu se poate găsi povăţuitor, care ar putea să ne îndrumeze spre viaţa cea contemplativă, apoi în acest caz, trebuie să ne îndrumăm cu Sf. Scriptură, căci Însuşi Domnul porunceşte să ne învăţăm din Sf. Scripturi, zicând: cercetaţi Scripturile, căci prin ele credeţi că aveţi viaţa de veci.” (Ioan 5, 39). (Ibidem).

„De asemenea trebuie citite, cu sârguinţă, scrierile patristice şi să ne stăruim cât se poate, însă după putere, să împlinim ceea ce ne învaţă ele şi astfel să ne ridicăm încetul cu încetul de la viaţa cea lucrătoare spre desăvârşirea celei contemplative.” (pag.124).

„Nu trebuie părăsită viaţa cea lucrătoare chiar şi atunci când omul ar fi propăşit în ea şi ar fi ajuns la cea contemplativă; căci ea o ajută şi pe cea contemplativă şi o înalţă.” (Ibidem).

„Păşind pe calea vieţii lăuntrice şi contemplative, nu trebuieşte să slăbim, nici să o slăbim (pe acea cale ), pentru că oamenii, care s-au lipsit de cele de dinafară şi de senzualitate ne izbesc cu protivnicia părerilor lor chiar în simţirea inimii, şi în fel şi chip se stăruiesc să ne abată de la mersul pe această cale lăuntrică, punându-ne felurite piedici. Căci, după părerea dascălilor Bisericii (Fericitul Teodorit), tâlcuirea la Cântarea Cântărilor (folio 84 verso), contemplarea lucrurilor bisericeşti se preferă cunoaşterii lucrurilor simţite.

Şi de aceea, în mersul pe această cale, nu trebuie să ne clătinăm de nici un fel de piedică, bizuindu-ne, în acest caz pe cuvântul lui Dumnezeu: De frica voastră nu ne vom teme, căci cu noi este Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeul nostru îl vom sfinţi în aducerea aminte cea din urmă a dumnezeiescului său nume şi Acela ne va fi nouă frică (15, 8; 12 – 13).

Adevărata cunoaştere a binelui şi a răului se poate cunoaşte numai atunci, când nevoitorul bunei credinţe va ajunge la simţirea osândei viitoare şi va gusta de mai înainte din fericirea cea veşnică, lucru care se petrece într-un suflet binecredincios încă în viaţa aceasta de pe pământ, într-un chip tainic şi duhovnicesc.” (pag.125).

Despre rugăciunea lui Iisus, Stareţul Serafim astfel învaţă pe cei începători: „În timpul rucodeliei, sau fiind undeva la ascultare, fă neîncetat rugăciunea – „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” În rugăciune ia aminte la tine, adică adună-ţi mintea şi o uneşte cu sufletul. De la început, o zi două şi mai multe, fă rugăciunea aceasta numai cu mintea răspicat, luând aminte la fiecare cuvânt.

Pe urmă, când Domnul va încălzi inima ta, cu căldura Harului Său şi o va uni cu tine ca să fie un singur duh, atunci va curge în tine acea rugăciune fără încetare şi pururea va fi cu tine, îndulcindu-te şi hrănindu-te. Aceasta este ceea ce s-a zis de Proorocul Isaia: „Roua cea de la tine vindecare este (Is. 26, 19).

Iar când vei ţine în tine această hrană duhovnicească, adică convorbirea cu Domnul Însuşi, apoi de ce să mai umbli prin chiliile fraţilor, deşi ai fi chiar chemat de cineva? Adevărul îţi spun, că vorbirea deşartă este iubirea de trândăvie. Dacă pe tine nu te pricepi, apoi cum mai pou judeca despre ceva şi învăţa şi pe alţii?

Taci, neîncetat taci, ţine minte totdeauna prezenţa lui Dumnezeu şi numele Iui. Nu vorbi cu nimeni însă în fel şi chip, păzeşte-te să nu osândeşti pe cei ce vorbesc sau râd mult.” (pag.128)

„Ţine aceasta fără şovăire până la sfârşitul vietii. Şi eu din tinereţe am ţinut această cale. Dacă te vei păzi astfel, apoi nu vei fi trist, ci sănătos şi vesel.” (pag.129).

„Având o mare bogălie de iscusinţă duhovnicească, cuviosul Serafim se socotea că nu ştie nimic. Un monah a luat blagoslovenie de la egumen să înceapă viaţa de sihastru şi egumenul singur i-a scris Părintelui Serafim ca să-l primească pe monahul acela şi să-l povăţuiască întru viaţa cea duhovnicească, ca pe sine însuşi.

Când a venit monahul cu această scrisoare la Părintele Serafim, el l-a primit foarte binevoitor şi l-a binecuvântat să-şi ridice o chilie nu prea departe de a sa. Iar când monahul a început să-i ceară povăţuire, apoi stareţul, cu cea mai adâncă smerenie, i-a zis că „nici eu singur nu ştiu nimic” şi i-a adus aminte cuvintele Mântuitorului: Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre (Matei,11, 29); după aceea a adăugat: „După priceperea Sfântului Ioan Scărarul, nu de la Înger, sau de la om, ci de la Domnul Însuşi trebuie să ne învăţăm.”

324

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: