† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

August 30, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:40

„Despre post, Cuviosul Serafim, învaţă aşa; Întemeietorul nostru de nevoinţe, Iisus Hristos, înainte de a păşi la nevoinţa răscumpărării neamului omenesc, s-a întărit pe Sine cu un post îndelungat. Şi toţi nevoitorii, apropiindu-se să slujească Domnului, se înarmau pe sine cu post şi nu păşeau altfel pe calea Crucii, decât însoţiţi de post. Chiar propăşirea întru nevoinţe, ei o măsurau cu propăşire în post.” (pag. 92).

„Hrana trebuie întrebuinţată în fiecare zi atât ca trupul, întărindu-se, să fie prieten şi sprijinitor sufletului în lucrarea virtuţii; căci altfel se poate întâmpla ca, slăbind trupul, să slăbească şi sufletul” (pag. 93).

„De postul cel aspru, Sf. Asceţi se apucau nu de îndată, ci încetul cu încetul ajungeau în stare să se mulţumească cu o mâncare cât mai săracă. Cu toate acestea, ei nu cunoşteau ce e slăbirea, ci totdeauna erau vioi şi gata de lucru. Boala printre ei era ceva rar, iar viaţa lor era foarte lungă.” (pag. 93).

„Pe măsură ce trupul celui ce posteşte devine mai subţire şi mai uşor, viaţa cea duhovnicească ajunge la desăvârşire şi se descopere prin lucruri minunate şi duhul îşi săvârşeşte lucrările sale, parcă într-un trup fără de trup. Simţurile de dinafară se închid şi mintea, dezlegându-se de pământ, se înalţă la cer şi în întregime se scufundă în contemplarea lumii celei duhovniceşti”. (pag. 93).

„Noi neîncetat trebuie să ne păzim inima de cugete şi de impresii necuviincioase, după cuvântul Peremilnicului: Cu toată paza păzeşte-ţi inima ta; că dintr-acestea sunt ieşirile vieţii.” (Pilde 4, 23). (pag. 94).

„De la paza de totdeauna a inimii se naşte în ea curăţia, în care se vede Domnul, după cum ne încredinţează adevărul cel veşnic; fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8)” (Ibidem).

„Binele ce a pătruns în inimă nu trebuie aruncat afară, fără să fie nevoie, căci cele adunate înlăuntru numai atunci pot fi în afară de primejdie de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi, când se păstrează înlăuntrul inimii.” (pag. 94).

„Inima numai atunci clocoteşte, când e aprinsă de focul cel dumnezeiesc, când în ea este apa cea vie; iar când această apă se varsă, apoi ea răceşte şi omul îngheaţă. Nu descoperi tuturor taina inimii tale.” (pag. 94).

„Când ţi se va întâmpla să fii în lume printre oameni, nu trebuie să vorbeşti despre lucrurile cele duhovniceşti; mai ales când vezi că nici n-au dorinţă să te asculte.” (pag. 95).

„Cu omul cel sufletesc trebuie să vorbim despre lucrurile cele omeneşti, iar cu omul cel ce are pricepere duhovnicească trebuie de vorbit despre lucrurile cele cereşti.” (pag. 95).

„Nu trebuie fără de nevoie să-ţi descoperi inima ta; dintr-o mie abia dacă poţi găsi pe unul care ţi-ar păstra taina ta.” (pag. 94).

„Dacă noi nu o păzim de noi, apoi cum mai putem nădăjdui că ea ar putea fi păzită de altul.” (Ibidem).

„O singură flecăreală cu cei care nu sunt de aceleaşi obiceiuri cu noi, ne e de ajuns ca să se destrame tot lăuntricul unui om cu luare aminte.” (pag. 96).

„Însă ceea ce e mai rău decât tot; e că din pricina aceasta se poate atinge acel foc pe care Domnul nostru Iisus Hristos a venit să-l arunce pe pământul inimilor omeneşti.” (pag. 96).

320

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: