† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 1, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:22

Iar la cine mintea e întinată de patimi ruşinoase şi cine se grăbeşte să-şi umple mintea sa de cugete visătoare, aceluia i se închide gura cu pedeapsă, pentru că nu şi-a curăţat mai înainte mintea prin necazuri, nu a cucerit poftele trupeşti, ci bizuindu-se pe ceea ce a auzit urechea şi ce e scris cu cerneală, s-a aruncat drept înainte, ca să meargă pe o cale plină de întuneric, pe când el singur e orb cu ochii.

Căci şi aceia care au vederea sănătoasă, fiind plini de lumină şi câştigându-şi îndrumători de-ai harului, zi şi noapte sunt în primejdie, cu toate că ochii lor sunt plini de lacrimi şi ei în rugăciune şi în plâns îşi continuă rugăciunea slujirii lor, toată ziua şi chiar şi noaptea, din pricina grozăviilor ce-i aşteaptă în cale şi a prăpăstiilor ce le întâlnesc şi a chipurilor adevărului, care sunt amestecate cu nălucirile cele înşelătoare ale lucrurilor.

Spun: „Ce e de la Dumnezeu, aceea vine singur prin sine, iar tu nici nu vei simţi”.

Aceasta-i drept, însă numai dacă locul este curat şi nu întinat. Iar dacă lumina ochiului tău celui duhovnicesc nu e curată, apoi nu îndrăzni să-ţi arunci ochiul la globul de soare, ca să nu pierzi şi această mică rază, adică credinţa simplă şi smerenia şi mărturisirea din inimă şi faptele cele mici după puterea ta şi să nu fi aruncat de singura latură a fiinţelor duhovniceşti, care e întunericul cel mai dinafară, căci ceea ce e în afară de Dumnezeu, este asemenea iadului, după cum a fost aruncat acela care nu s-a ruşinat să vină la nuntă în haine necurate.” (Cuv. 2, pag.12).

„Fiecare lucru are rânduiala sa şi fiecare fel de viaţă are un anumit timp. Cine începe mai înainte de vreme ceva ce este peste măsura lui, acela nu câştigă nimic, ci îşi pricinueşte numai o vătămare îndoită.” (Cuv.11, pag. 51).

„După cum din multe mii abia se află unul care împlineşte poruncile şi prin aceasta a ajuns la curăţia sufletului, aşa dintr-o mie dacă se va găsi unul, care s-a învrednicit cu mare stăruinţă şi pază să ajungă la rugăciunea cea curată; iar cel care a ajuns la acea taină care e deja după această rugăciune, abia de se mai găseşte din neam în neam.” (Ep. Teofan, Q 66).

„Care e semnul că, curăţia a început să se sălăşluiască în inimă? Când se învredniceşte cineva de darul lacrimilor, care curg fără nici o silă; pentru că lacrimile sunt puse, pentru minte, ca un hotar oarecare între cele trupeşti şi cele duhovniceşti, între starea pătimaşă şi curăţie. Până ce nu va primi omul acest dar, lucrarea lui se face încă numai în omul cel dinafară şi el deloc n-a simţit încă puterea celor ascunse în omul cel dinlăuntru.” (Ep. Teofan, Q 82).

„Dacă ceri ceva de la Dumnezeu şi El zăboveşte să te asculte pe tine îndată, apoi nu te întrista, pentru că tu nu eşti mai înţelept decât Dumnezeu. Iar acest lucru se petrece cu tine sau pentru că nu eşti vrednic să primeşti cele cerute, sau pentru că, căile inimii tale nu corespund, ci sunt potrivnice cererilor tale; sau pentru că încă n-ai ajuns la măsura ca să primeşti darul pe care îl ceri. Sau că nu ni se cuvine nouă mai înainte de vreme să ne atingem de măsurile mari, ca darul lui Dumnezeu, fiind primit în grabă, să nu ajungă fără de nici un folos; pentru că cele primite cu uşurinţă – degrabă se şi pierd; iar tot ce e agonisit cu îndurerare de inimă, se şi păzeşte cu băgare de seamă.” (Cuv. 5, pag. 28).

În afară de ispite nu se vede Pronia lui Dumnezeu, e cu neputinţă să capeţi îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu, e cu neputinţă să ne învăţăm înţelepciunea Duhului, e cu neputinţă de asemenea ca dragostea cea dumnezeiească să se întărească în sufletul tău. Înainte de ispitire, omul se roagă lui Dumnezeu, ca un străin oarecare. Iar când intră în ispite din dragostea către Dumnezeu şi nu-şi îngăduie nici o schimbare (rămîne neclintit), atunci se aşează înaintea lui Dumnezeu de parcă L-ar avea pe El datornic şi ca un prieten sincer; pentru că el, spre a împlini voile lui Dumnezeu, a dus lupta cu vrăjmaşul lui Dumnezeu şi l-a învins pe el.” (Cuv. 5, pag. 30).

307

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: