Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 2, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:46

„Vorbirea împotrivă împiedică mersul de mai departe al cugetelor, iar chemarea (numelui lui Iisus Hristos) le izgoneşte din inimă. De îndată ce se formează în suflet momeala, prin închipuirea unui lucru simţit, bunăoară a omului care ne-a batjocorit, sau a unei frumuseţi femeieşti, sau a argintului şi aurului, sau când toate acestea una după alta vor trece prin mintea noastră, atunci de la sine se va vedea, că mintea noastră e gata să împlinească cugetele sau ale ţinerii de minte a răului, sau ale curviei, sau ale iubirii de argint.

Deci, dacă mintea noastră e încercată şi învăţată, încât să se poată păzi de momeli şi să vadă limpede ca ziua nălucirile ademenitoare şi înşelările celor vicleni, apoi, îndată, cu o izbitură prin împotrivirea cu cuvinte şi prin rugăciunea lui Iisus Hristos, uşor stinge săgeţile aprinse ale diavolului prin împotrivirea cu cuvinte, neîngăduindu-i să se ia pe urma nălucirilor, de îndată ce ele vor apărea, nici cugetelor noastre să se însoţească prin consimţire cu nălucirea momelii, sau să vorbească prietenos cu ea, sau să se însoţească cu ea în zgomotul gândurilor multe, după care lucru, cu o oarecare necesitate, ca zilele după noapte, urmează şi faptele cele rele” (Q 143).

„Prea aspru şi prea greu le pare oamenilor ca să se liniştească cu sufletul de orice cuget. Şi, într-adevăr, acest lucru e greu şi dureros; căci nu numai celor ce nu sunt iniţiaţi în tainele războiului duhovnicesc le este greu până la durere ca să închidă şi să oprească cele fără de trup în casa trupului, ci şi acelora care s-au iscusit în războiul cel nematerialnic dinlăuntru. Însă cine, prin rugăciunea cea neîncetată, Îl are în piept pe Iisus, acela, după Proorocul, nu se va osteni urmându-I Lui şi ziua omului nu o va pofti (Ier. 17, 16), pentru frumuseţea, plăcerea şi dulceaţa lui Iisus şi de vrăjmaşii săi – dracii cei necuraţi – care umblă în jurul lui nu se va ruşina, ci le va grăi lor în porţile inimii (Ps.126, 5) şi cu Iisus îi va izgoni îndărăt” (Q 148).

„Sufletul, zburând după moarte în văzduh spre porţile cerului şi nici acolo nu se va ruşina de vrăjmaşii săi, având după sine pe Hristos, ci şi atunci ca şi acum, cu îndrăzneală, va grăi către ei în porţi. Numai că până la ieşirea sa (din lume), să nu se plictisească zi şi noapte a striga către Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi El va face izbăvirea lui în curând, după făgăduinţa Sa dumnezeiească cea nemincinoasă, pe care a rostit-o în pilda despre judecătorul cel nedrept; adevăr vă spun vouă, că vă va face izbândire în curând (Luca, 18, 8), şi în viaţa aceasta şi la ieşirea din trup” (Q 149).

„Dacă începând a vieţui întru atenţia minţii, cu trezvia vom însoţi şi vom reuni şi cu vorbirea împotrivă vom uni rugăciunea, apoi vom merge bine pe calea cea a gândurilor, ca cu o făclie de lumină, cu numele cel închinat şi sfânt al lui Iisus Hristos, pe de o parte măturând şi curăţind, iar pe de alta, împodobind şi dereticând casa inimii. Dar dacă ne vom bizui numai pe trezvie sau luare aminte, apoi, în curând, suferind năvălirea vrăjmaşilor, vom cădea, fiind doborâţi.

Şi vor începe atunci întru toate a ne doborî pe noi aceşti mişei uneltitori de rele, iar noi vom începe tot mai mult a ne înfăşura de poftele cele rele, ca cu nişte mreje; sau şi la o junghiere desăvârşită din partea lor lesne ne vom supune, dacă nu vom avea în noi această sabie purtătoare de biruinţă a numelui lui Iisus Hristos. Căci numai această sabie sfântă, fiind învârtită necontenit, într-o inimă golită de orice chip, poate să-i pună pe fugă şi să-i taie, să-i ardă, să-i mistuie, după cum mistuie focul paiele” (Q 152).

„După cugetele cele simple şi nepătimaşe urmează cele pătimaşe, după cum am cunoscut noi din încercarea şi observaţia îndelungată; şi cele dintâi sunt intrare pentru cele din urmă, cele nepătimaşe pentru cele pătimaşe” (Q 163).

„Corabia nu se va mişca înainte fără apă; nu va spori deloc nici paza minţii fără de trezvia cea cu smerenie şi cu rugăciunea cea de totdeauna a lui Iisus Hristos” (Q 168).

291

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: