† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 2, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:35

În acest timp, parcă înadins, ca dintr-o cutie fermecată, vin în cap fel de fel de gânduri străine, imagini, amintiri, planuri pentru viitor, griji mărunte, îngrijorări mici pentru lucruri uitate sau neîmplinite; în inimă răsare neliniştea, tulburarea, uneori mânia împotriva uneia sau altei persoane, nevoia de a face cutare sau cutare lucru; deci rugăciunea voastră nu merge; ea vă încurcă, vă împiedică; începeţi să vă rugaţi grăbit, ca să terminaţi cât mai curând pravila de rugăciune începută şi vă ocupaţi de lucrul care poate că nu-i chiar aşa de urgent. De ce ni se întâmplă toate acestea?

Desigur că de la lipsa de disciplină în conştiinţa noastră, din pricină că nu suntem obişnuiţi să o ţinem în limitele lucrării ce ne preocupă, dar nu numai de la acestea. La voi, în lume, îi atribuie puţină însemnătate şi se jenează chiar să se gândească serios, dar nu numai să vorbească despre acea putere străină, de dinafară, drăcească, care tinde, prin toate mijloacele posibile, să ne infecteze, murdărească şi întineze conştiinţa noastră şi simţurile noastre, cu scopul de a ne supune pe noi stăpânirii lor, de a ne lipsi de limpezimea şi curăţia minţii şi a conştiinţei şi a ne rupe pe noi de la Dumnezeu. Şi noi adeseori nu ne dăm seama sau nu dorim să ne dăm seama de acest lucru, şi ajungem o jucărie pentru această putere rea dinafară.

Ea acţionează asupra noastră şi prin cugetele cele păcătoase care pun stăpânire pe conştiinţa şi voinţa noastră, care mereu dau năvală în sufletul nostru, pun stăpânire pe noi, ne sfâşie şi ne ucid duhovniceşte. Fiecare dintre noi, printre aceste cugete, fără îndoială va găsi pe unele înrudite cu el, de la care el primeşte mai mult şi de care nu poate scăpa cu nici un fel de eforturi ale sale. Acest tablou al luptei noastre neputincioase, cu cugetele ce pun stăpânire pe noi, foarte bine la zugrăvit Cuviosul Simeon Noul Teolog, în al doilea chip al luării aminte şi rugăciuni, despre care deja am pomenit.

Deci, iată, dragă părinte, din această scurtă lămurire a mea, mi se pare, puteţi vedea limpede, deosebirea dintre gândirea noastră liberă şi cugetele ce se ivesc fără de voie, aşişderea de a vedea şi necesitatea unei lupte drepte şi corespunzătoare cu cugetele, pentru curăţirea ogorului curat al conştiinţei şi inimii noastre, de această buruiană. Sfinţii Părinţi şi Biserica Ortodoxă ne pun în faţa unui mijloc şi a unei căi sigură şi încercată de veacuri, spre a ne curăţi inima şi conştiinţa noastră de această inundare de buruienile cugetelor.

Spre părere de rău, oamenii lumeni nu numai că nu se folosesc de acest mijloc, ci, în cea mai mare parte nici nu bănuiesc existenţa lui, ba nici nu se gândesc la posibilitatea şi necesitatea de a se lupta cu gândurile şi pur şi simplu, le tolerează ca pe un rău inevitabil. Pe când, chiar în felul de a lucra, al cugetelor asupra noastră, este o împrejurare, care ne ajută pe noi în lupta cu ele. Această împrejurare constă în faptul, că cugetele, aşa să zicem, nu năvălesc deodată asupra noastră cu toată puterea lor, ci pun stăpânire pe noi pe îndelete şi treptat, pe măsura în care ne luăm după ele. Ele parcă-şi pipăiesc terenul pentru ele, din sufletul nostru, şi dacă văd că nu întîmpină nici o împotrivire în el, apoi tot mai mult şi mai mult îl cuprind în mrejele lor.

Părinţii Bisericii deosebesc câteva momente consecutive, în atacul ce-l exercită cugetele asupra noastră. Dacă noi, din nepăsare sau din nebăgare de seamă, sau din neştiinţă, nu vom învinge cugetul de îndată ce venim în atingere cu el, apoi, cu fiecare atac al lui, ne va fi tot mai greu şi mai greu să-l învingem.

În citatele de mai sus, în învăţăturile Sf. Părinţi, mijlocul cel mai de căpetenie de a lupta cu cugetele, pe care ni-l arată ei este: mai întâi de toate trebuie să ne mâniem pe cuget, să ne ridicăm asupra lui cu iuţime, şi de îndată să ne întoarcem cu rugăciune pentru ajutorul către Domnul şi de la lucrarea ei, cugetul îşi va preda puterea şi se va risipi. La Sf. Grigorie Sinaitul se află o povăţuire amănunţită despre acest lucru pentru începători.

Ei nu sunt sfătuiţi, în nici un caz, să intre în luptă cu cugetele. Lasă să-l facă acest lucru acei puternici şi încercaţi. Cei începători însă, după ce au dat cugetului cea dintâi lovitură, îndată să se ascundă „în adâncul inimii” şi acolo să facă rugăciunea lui Iisus, aşteptând ajutor de la Domnul, pe care-l va şi da lor Domnul.

298

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: