† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 4, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:31

„Acest foc încălzea inima lui Cleopa şi a însoţitorului său când Mântuitorul vorbea cu ei după înviere. Şi îngerii şi duhurile cele slujitoare se împărtăşesc de lumina acestui foc, după cele spuse: „Cel ce face îngerii săi duhuri şi slugile Sale pară de foc” (Evr. 1, 7).

Acest foc arzând surcica din ochiul cel lăuntric (bârna), îl face curat ca, recăpătându-şi vederea cea clară, neîncetat să vadă minunile lui Dumnezeu, asemenea celui care zice: „Deschide ochii mei şi voi înţelege minunile din legea Ta” (Ps. 118, 18). De aceea, focul acesta alungă pe draci şi nimiceşte păcatul” (Q 176).

„Domnul ştie neputinţa cea omenească, că omul se înalţă degrabă; de aceea îl opreşte şi-i îngăduie să fie într-o necurmată îndeletnicire şi învăluire, căci dacă şi atunci când primeşti ceva mic devii nesuferit pentru toţi şi te îngâmfezi, cu cât mai mult te vei face de nesuferit, dacă-ţi vor da să te saturi dintr-o dată. Însă Dumnezeu, cunoscând neputinţa ta, după iconomia Sa îţi trimite necazuri, ca să devii smerit şi să-L cauţi pe Dumnezeu mai cu râvnă (Q 194).

Cei care au ajuns la o sporire adevărată nu-şi văd desăvârşirea lor şi se socot pe sine nimic. „Cei iscusiţi bine în faţa lui Dumnezeu singuri se recunosc pe sine foarte mici şi peste măsură de neiscusiţi în bine şi pentru ei a devenit un lucru firesc şi necesar să se socoată pe sine umiliţi şi chiar nimic. Oare aceştia nu ştiu că lor li s-a adăugat ceea ce ei n-aveau şi că au câştigat ceva neobişnuit pentru firea lor?

Spunându-ţi că ei nu se socot pe sine iscusiţi şi sporiţi, ei nu ştiu că au câştigat ceea ce n-au avut. Harul care se coboară peste unii ca aceştia, singur îi învaţă că ei chiar sporind să nu-şi socoată sufletul de preţ, ci fireşte să se recunoască pe sine că nu preţuiesc nimic. Şi fiind de preţ în faţa lui Dumnezeu, ei nu socot astfel pentru sine; cu toată sporirea lor şi cu toată cunoaşterea lui Dumnezeu, ei se socot pe sine ca şi cum n-ar şti nimic şi bogaţi fiind în faţa lui Dumnezeu, lor li se pare că sunt săraci” (Q 197).

De aceea, creştinii singuri trebuie să stăruie să nu osândească deloc pe nimeni, nici pe desfrânata cea vădită, nici pe cei păcătoşi, nici pe oamenii cei fără de rânduială; să-i privească pe toţi cu o bunăvoinţă simplă, cu un ochi curat, ca pentru om să ajungă ceva firesc şi de neapărată trebuinţă să nu defaime pe nimeni, să nu osândească, să nu dispreţuiască pe nimeni şi să nu facă nici o deosebire între oameni” (Q 207).

„După cum negustorii care plutesc pe mare, deşi vor afla şi vântul prielnic şi marea liniştită, însă până când nu vor intra în port mereu sunt cu frică, că de îndată se poate ridica un vânt potrivnic, se poate înviora marea şi primejdui corabia, astfel şi creştinii, deşi simt în sine că suflă vântul prielnic al Sfântului Duh, însă totuşi sunt cu frică ca nu cumva să se ridice şi să sufle vântul puterii celei potrivnice şi să nu ridice în sufletele lor vreo tulburare sau învăluire.

De aceea trebuie mare stăruinţă ca să intri la limanul odihnii, în pacea cea desăvârşită, în viaţa cea de veci şi desfătarea cea veşnică, în cetatea sfinţilor – în Ierusalimul cel ceresc, în Biserica celor întâi născuţi (Evr. 12, 23). Iar cine n-a trecut prin treptele amintite, acela are încă multe pricini de teamă, ca nu cumva puterea cea vicleană, în timpul acestei păşiri, să nu-i pună în cale vreo cădere” (Q 211).

„Nu e om împotriva căruia vrăjmaşul să fi încetat să tăbărască. Satana este neîndurător şi-i urăşte pe oameni, de aceea nu se leneveşte a tăbărî asupra fiecărui om; însă după cât se vede, nu năvăleşte asupra fiecăruia cu aceeaşi stăruinţă. Unii suferă un război puternic şi sfâşieri din partea păcatului, însă se întăresc în aceste războaie, dispreţuind puterea cea potrivnică şi n-au nici o primejdie în această privinţă, pentru că sunt neclintiţi şi siguri de mântuirea lor, fiindcă s-au îndeletnicit şi au ajuns încercaţi în războiul cu răutatea şi însuşi Dumnezeu e cu ei; ei sunt îndrumaţi şi odihniţi de Dumnezeu. Iar alţii, fără să se fi îndeletnicit, de îndată ce vor cădea în necaz şi se va ridica războiul asupra lor, îndată sunt aruncaţi în necaz şi pierzare” (Q 241).

„S-a spus: gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (Ps. 33, 8); iar gustarea aceasta este, fără îndoială, puterea cea lucrătoare a Duhului care-şi săvârşeşte slujirea în inimă. Căci cei ce sunt fii luminii şi ai slujirii Noului Testament întru Duhul Sfânt, nimic nu se învaţă de la oameni, fiindcă sunt învăţaţi de la Dumnezeu. Însuşi harul scrie în inimile lor legile Duhului. De aceea nu numai în Scripturile însemnate cu cerneală ei trebuie să-şi găsească o adeverire pentru sine, ci şi pe tablele inimii harului lui Dumnezeu scrie legile Duhului şi tainele cele cereşti; pentru că inima, în întreaga alcătuire a trupului, e stăpână şi împărăteasă.

Şi când harul va pune stăpânire pe pajiştile inimii, atunci el domneşte peste toate mădularele şi cugetele; căci acolo e mintea şi toate cugetele şi aşteptările sufletului. De aceea, harul şi pătrunde în toate mădularele trupului” (Q 255).

„Deşi harul petrece neîncetat împreună, se înrădăcinează şi lucrează ca un aluat în om, din vârsta tinereţelor, şi acest lucru care petrece mereu în om devine parcă ceva firesc şi nedespărţit, parcă o singură fiinţă cu el, totuşi harul, după cum îţi place, în fel şi chip schimbă lucrările sale din om, spre folosul lui.

Uneori acest foc se aprinde şi se înflăcărează mai puternic, iar uneori parcă mai slab şi mai liniştit; în unele timpuri lumina aceasta se aprinde şi străluceşte mai mult, iar uneori se micşorează şi se întunecă; şi făclia aceasta, arzând şi luminând pururea, uneori devine mai limpede, se aprinde mai mult de la îmbătarea cu dragostea lui Dumnezeu, iar în altă vreme străluceşte mai restrâns şi lumina ce este unită cu omul e mai slabă” (Q 262).

274/275

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: