† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 5, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 17:17

Sfântul Vasilie cel Mare

Să începem cu Sf. Vasilie cel Mare, „Stâlpul cel de foc, gura cea de foc a Duhului Sfânt, ochiul bisericii (după expresia stareţului Paisie Velicicovschi). Sf. Vasilie cel Mare, tâlcuind cuvintele dumnezeieştii Scripturi

-„Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, lauda Lui pururea în gura mea”, învaţă foarte frumos. Socot că este cu neputinţă ceea ce spune proorocul, căci cum poate lauda lui Dumnezeu să fie pururea în gura omului? Când omul petrece în vorbire omenească obişnuită, apoi în gura lui nu e lauda lui Dumnezeu; când doarme, desigur că nu; când mănâncă sau bea, poate gura lui să rostească laudă? Răspundem la aceasta – că este gura duhovnicească a omului celui dinlăuntru, prin care el primeşte Cuvântul lui Dumnezeu cel de viaţă făcător, ca pe o pâine ce se coboară din cer. Despre această gură, prorocul zice: „deschis-am gura şi am tras Duh”, şi Domnul ne cheamă ca pe această gură s-o avem deschisă spre primirea hranei celei adevărate: „deschide”, zice, „gura ta şi o voi umple pe ea”.

Căci se poate că şi un gând despre Dumnezeu, răsărit şi întipărit în mintea sufletului să se numească laudă, care pururea vine de la Dumnezeu în suflet; poate şi după Apostol, cel grijuliu să le facă toate spre slava lui Dumnezeu. Fiindcă fiecare lucru şi fiecare cuvânt şi fiecare mişcare a minţii are putere de laudă. Şi de aceea, de mănâncă dreptul sau bea, sau altceva de face, toate acestea el le face spre slava lui Dumnezeu; inima lui veghează şi în timpul somnului (Din viaţa şi scrierile stareţului Paisie, Ed.1847, pag. 214).

Episcopul Teofan, în Sbornicul său „Despre trezvie”, citează următoarele cuvinte ale Sf. Vasile: „Cum să ajungem la nerăspândire în timpul rugăciunii? Fără îndoială, îneredinţându-ne că Dumnezeu e înaintea ochilor…; cel ce se roagă cu o astfel de convingere, va avea mintea neabătută de la Cel ce cercetează inimile şi rărunchii, împlinind cele scrise: „ridicând mâini cuvioase fără de mânie şi îndoială” (1 Tim. 2, 8) (Învăţăturile Sf. Părinţi, 26).

Se poate oare ajunge la nerăspîndire întru toate şi în orice loc – şi cum se poate ajunge la acestea?
Că acest lucru se poate, ne-a arătat acela care a zis: „ochii mei pururea spre Domnul” (Is. 24, 15), şi „văzut-am pe Domnul pururea înaintea mea, căci de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin” (Ps.15, 8).

Iar pentru ca acest lucru să fie cu putinţă, despre aceasta s-a spus mai sus şi anume: pentru aceasta nu trebuie dat sufletului răgaz ca să fie deşert de gândurile despre Dumnezeu şi despre lucrurile şi darurile lui Dumnezeu, la fel şi de mărturisirea pentru toate”. (Învăţăturile Sf. Părinţi, Q 7). „Din ce pricină omul pierde aducerea aminte necurmată despre Dumnezeu? Dacă el nu ţine minte de binefacerile lui Dumnezeu” (Q 10).

Rugăciunea trebuie preferată tuturor lucrurilor. Marta primeşte pe Domnul (şi stăruie să-L ospăteze), iar la picioarele lui şade Maria. Amândouă surorile au o osârdie frumoasă; însă tu osebeşte lucrarea. Domnul a aprobat osârdia amândorura femeilor; însă pe Maria a preferat-o Martei. Marta e imaginea unei slujiri active pentru alţii; Maria e imaginea unei stări contemplative în faţa lui Dumnezeu, în rugăciune. Alege ce vrei; şi prin una şi prin alta îţi vei câştiga rodul mântuirii; totuşi cea din urmă e mai înaltă decât cea dintâi. „Maria partea cea bună şi-a ales” (Luca 10, 42). Dacă vrei şi tu să fi tăinuitor al lui Hristos, aşază-te la picioarele Lui şi petreci în contemplarea Lui prin rugăciune (Q 11).

„Dacă vei fi osândit de conştiinţa ta, ca un dispreţuitor al poruncilor lui Dumnezeu şi dacă vei sta la rugăciune cu răspândire, atunci când ai fi putut sta şi fără de răspândire, apoi să nu îndrăzneşti să stai înaintea Domnului, ca rugăciunea ta să nu se prefacă în păcat. Iar dacă tu te străduieşti, însă nu reuşeşti să te rogi fără de răspîndire, apoi sileşte-te, din răsputeri şi continuă să stai în faţa lui Dumnezeu, îndreptându-ţi mintea spre El şi adunându-ţi mintea înlăuntrul tău, şi Dumnezeu te va ierta; că nu din nepăsare, ci din neputinţă n-ai putut să stai în faţa lui Dumnezeu, cum se cuvine” (Q 16).

Trebuie cu toată paza să ne ferim mintea (Pilde, 4, 23), ca să nu piardă deloc gândul despre Dumnezeu şi aducerea aminte de minunile Lui să n-o întinăm prin imaginile celor deşarte, ci gândul cel sfânt despre Dumnezeu, să-l purtăm pretutindeni cu noi, ca pe o pecete de naştere întipărită în sufletele noastre, printr-o amintire necurmată şi curată. Căci astfel cîştigăm noi dragostea către Dumnezeu, care ne şi îndeamnă spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi totodată şi ea e păzită de ele, ajungând necurmată şi neclintită (Q 25).

„De unde e răspândirea şi gândurile? Şi cum să le punem rînduială? Răspândirea vine de la trândăvia minţii care nu se ocupă de cele necesare. Iar mintea rămâne în trândăvie şi nepăsare din pricina necredinţei în prezenţa lui Dumnezeu, Cel ce cearcă inimile şi rărunchii. Căci dacă cineva va crede acest lucru, apoi, fără îndoială, va face acest lucru: „Văzut-am pe Domnul înaintea mea, căci de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin” (Ps.15, 8).

Iar cine a ajuns la acestea şi la cele asemenea lor, acela niciodată nu va îndrăzni şi nici nu va avea timp să gândească ceva ce nu e spre zidirea credinţei, deşi acest lucru ar părea bun, iar nu numai ceva oprit şi neplăcut lui Dumnezeu (Q 27).

266/267

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: