† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 6, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 17:47

Cel ce a încercat odată această atracţie poate ţine minte de ea, poate dori repetarea ei, poate să năzuiască spre ea, însă singur, prin puterile sale, nu va atrage-o pe ea; ea vine singură. La bunul plac rămâne numai un singur lucru: când va veni, nu-ţi îngădui s-o destrami, ci îngrijeşte-te pe cât ai putere ca să-i dai răgaz cât mai mult ca să petreacă în tine. Acest lucru poate fi numit manifestarea adevăratului duh de rugăciune, sau simţiri ale apropierii lui Dumnezeu, care se află în mâinile harului.

În ele ni se arată ce trebuie să căutăm şi pentru ce să ne stăruim şi totodată se mărturiseşte că ostenelile căutării, suportate până acum, nu se pierd degeaba şi prin aceasta se încălzeşte râvna spre o căutare din cele mai nepotolite. Iar sfârşitul căutării este ca această stare vremelnică să ajungă neîncetată, nu în acea formă, desigur, însă în acelaşi miez al lucrării. Când va veni acest lucru, atunci în suflet se va săvârşi descoperirea Împărăţiei lui Dumnezeu” (Scrisori despre viaţa cea duhovnicească, Ep. Teofan).

„Ce fel de împărăţie a lui Dumnezeu este aceasta? Împărăţia lui Dumnezeu este în noi, când Dumnezeu împărăţeşte în noi, când sufletul, în adâncul său, Îl mărturiseşte pe Dumnezeu stăpân al său, şi I se supune Lui cu toate puterile şi Dumnezeu lucrează cu putere în el. Începutul acestei împărăţii se pune în momentul hotărârii de a lucra lui Dumnezeu întru Domnul Iisus Hristos, prin Harul Sf. Duh. Atunci omul-creştin închină lui Dumnezeu conştiinţa şi libertatea sa, în care, propriu-zis, se şi cuprinde fiinţe omeneşti, iar Dumnezeu primeşte această jertfă, şi astfel se face legământul (unirea) omului cu Dumnezeu şi a lui Dumnezeu cu omul, se statorniceşte din nou legământul cu Dumnezeu întrerupt prin cădere şi care se mai întrerupe şi prin păcatele voite.

Această unire lăuntrică se pecetluieşe, se întăreşte, ajunge în stare să stea şi să păzească singură, prin puterea harului în dumnezeieştile taine ale botezului, iar pentru cei ce cad după botez – în taina pocăinţei, şi pe urmă mereu se întăreşte în Sfântă Împărtăşanie. Vorbind despre împărăţia lui Dumnezeu în noi, trebuie adăugat totdeauna: în Domnul Iisus Hristos, prin harul Sfântului Duh.

În aceasta e pecetea unei Împărăţii creştine a lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu este Împărat peste toţi, ca un Ziditor şi Proniator; dar în suflete, El împărăţeşte într-adevăr şi în suflete se mărturiseşte într-adevăr Împărat numai după ce se restabileşte unirea sufletelor cu El, întreruptă prin cădere; iar acest lucru se face prin Duhul Sfânt întru Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru” (Scrisori despre viaţa duhovnicească, pag. 38, Ep. Teofan).

Împărăţia lui Dumnezeu nu se statorniceşte în inima noastră dintr-odată şi pentru totdeauna.

„Împărăţia lui Dumnezeu de la început se ţine ascunsă în noi, în sfârşit, se descoperă; sau se arată întru putere. Ea se descoperă prin atracţiile lăuntrice fără de voie, arătate mai sus, spre Dumnezeu. Aici sufletul nu mai e stăpân pe sine, ci e supus unei înrâuriri străine. Cineva îl ia şi-l bagă înlăuntru. Acesta e Dumnezeu, Harul Sf. Duh, Domnul şi Mântuitorul.

Până când aceste trageri nu se arată, iar ele nu se arată de îndată, omul parcă lucrează mai mult singur, cu ajutorul ascuns al harului. El se sileşte să fie înlăuntru cu luare aminte şi cu bunele intenţii, să-L ţină minte pe Dumnezeu, să depărteze vorbirea deşartă şi gândurile rele şi să facă orice lucru bun; se încordează şi se osteneşte până la oboseală, însă nu reuşeşte deloc să sporească întru acestea; şi gândurile lui se risipesc, şi mişcările cele pătimaşe îl biruiesc, şi în faptele lui sunt neorânduieli şi greşeli; toate acestea se petrec pentru că Dumnezeu încă nu-şi arată puterea sa de stăpânire asupra sufletului.

Iar când se va arăta aceasta, iar ea se arată numai când sunt tragerile spuse, deîndată toate cele dinlăuntru se pun în rânduială. Aici, se înţelege, nu e o stare oarecare neobişnuită, ci una care e la fel pentru toţi şi care se află la toţi cei ce nu rămân nepăsători faţă de mântuire.

255

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: