† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 6, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:45

DIALOGUL (Convorbirea a treia)

Povăţuirile despre lucrarea lăuntrică şi despre rugăciunea lui Iisus, ale Sf. Părinţi ai Bisericii
Ortodoxe, ale celor din vechime: Vasilie cel Mare, Macarie cel Mare, Ioan Gură de Aur,
Efrem Sirul, Ioan Scărarul, Isichie Ierusalimneanul, Filotei Sinaitul, Varsanufie şi Ioan, Isaac
Sirul şi Cuviosul Serafim de Sarov

Monahul. Convorbirile noastre anterioare au avut mai mult sau mai puţin caracterul unei expuneri consecvente şi sistematice a învăţăturii Bisericii Ortodoxe despre ceea ce este rugăciunea lui Iisus, care este însemnătatea ei în viaţa cea duhovnicească a creştinului, cum trebuie lucrată, care sunt în noi, condiţiile lucrării ei binefăcătoare, ce greutăţi şi ce greşeli se pot ivi în timpul îndeletnicirii cu această rugăciune şi aşa mai departe.

În dorinţa de a lămuri cât mai deplin şi pe toate feţele cele spuse în convorbirile anterioare, vreau, spre a completa cele spuse, să expun în convorbirea de acum învăţătura despre rugăciunea lui Iisus şi despre rugăciune în genere, a unora dintre Sf. Părinţi şi nevoitori ai Bisericii Ortodoxe, care au scris sau au învăţat despre lucrarea minţii.

Din totalitatea povăţuirilor lor se va căpăta o descriere mult mai adâncă şi multilaterală a lucrării minţii şi, eu socot că acest lucru ne va fi de folos şi ne va da o cunoaştere mult mai dreaptă, mai largă şi mai adâncă în această lucrare.

Vom începe cu Părinţii Bisericii cei mai din vechime şi treptat vom trece la povăţuitorii cei mai apropiaţi de noi, după timp, ai rugăciunii lui Iisus. Ce veţi zice de aceasta, dragă părinte?

Preotul: Ce pot să spun eu? Eu voi asculta tot ce-mi veţi spune cu cea mai mare mulţumire şi interes, fiindcă din acestea voi căpăta o nouă lămurire şi mângâiere.

Monahul. Deci, cu binecuvântare, să continuăm convorbirea.

Prea Sfinţitul Episcop Teofan, înainte de a începe tipărirea traducerii sale patristice „Filocalia”, în prefaţă ne arată însemnătatea şi necesitatea cunoaşterii literaturii patristice, nu numai pentru călugări, ci şi pentru mireni, care preţuiesc unitatea, integritatea şi plinătatea concepţiei creştine despre lume şi a vieţuirii creştine. Pentru cunoştinţa pe care vrem s-o facem cu literatura patristică şi ascetică despre rugăciunea lui Iisus şi despre rugăciunea în genere, predoslovia Ep. Teofan la Filocalie e o introducere foarte potrivită.

După cuvintele lui: „Viaţa cea într-adevăr creştină, ascunsă în Domnul nostru Iisus Hristos, începe, se desfăşoară şi ajunge la desăvârşire, în măsura sa pentru fiecare, după bunăvoinţa lui Dumnezeu Tatăl, cu lucrarea harului Prea Sfântului Duh, care este în toţi creştinii, sub îndrumarea Însuşi a lui Hristos Domnul, care ne-a făgăduit să petreacă cu noi, nedespărţit, în toate zilele.

Harul lui Dumnezeu îi cheamă pe toţi spre o astfel de viaţă şi ea nu numai că e posibilă pentru toţi, dar e şi obligatorie, pentru că în ea e tot miezul creştinismului. De această viaţă nu se împărtăşesc toţi cei chemaţi, iar părtaşii şi cei adevăraţi nu toţi se împărtăşesc în aceeaşi măsură. Cei aleşi pătrund adânc în ea şi pe treptele ei se urcă sus.

Manifestările ei, precum şi bogăţiile domeniului, în care ea se desfăşoară, nu sunt mai puţin îmbelşugate şi felurite decât manifestările vieţii celei mai obişnuite. Şi dacă ar putea fi înţeles limpede şi descris pe înţeles tot ce se petrece acolo: năvălirile şi ispitele vrăjmaşului, luptele şi învingerile, căderile şi ridicările, naşterea şi întărirea feluritelor fenomene ale vieţii duhovniceşti, treptele sporirii generale şi starea minţii şi a inimii potrivită fiecăreia din trepte, lucrarea cea dimpreună a libertăţii şi a harului întru toate simţirile apropierii, sau depărtării lui Dumnezeu, simţirile atotputerniciei proniatoare şi aşezarea noastră – definitivă şi fără întoarcere – în mâna cea dreaptă a Domnului, cu părăsirea tuturor mijloacelor de lucrare proprie, însoţite totuşi de o lucrare necurmată şi încordată (a rugăciunii, n. tr.), – dacă toate acestea şi multe altele ar fi putut fi descrise limpede şi lesne de înţeles, apoi ar înfăţişa un tablou care s-ar asemăna cu o călătorie prin univers.

264

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: