† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 6, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:57

După aceasta, Sf. Grigorie i-a amintit lui: se întâmplă, cavsocalivite al meu, şi altceva, asemenea cu acestea, care este totuşi o lucrare a înşelării. La aceasta, acel Mare Maxim i-a răspuns: se întâmplă, însă fiecare din aceste lucrări are semnele sale anumite, unele sunt semnele înşelării şi altele sunt semnele harului.

Când duhul cel rău al înşelării se apropie de om, apoi îi tulbură mintea şi o face sălbatică, inima i-o împietreşte şi o întunecă, aduce asupra ei temere şi frică şi trufie, îi perverteşte ochii, tulbură creierul, aduce tot trupul la cutremurare, în chip nălucitor îi aduce înaintea ochilor o lumină, nu luminoasă şi curată, ci roşietică, mintea o face furioasă şi îndrăcită, şi gura e silită să vorbească cuvinte netrebnice şi hulitoare; cel care vede pe acest duh al înşelării, de cele mai multe ori se supără şi e plin de mânie, nu cunoaşte deloc smerenia, plânsul cel adevărat şi lacrimile, ci mereu se laudă şi se măreşte în zadar cu frumuseţile sale, totdeauna se lasă mânat fără frâu şi frică de Dumnezeu de mişcările patimilor şi, în sfârşit, iese din minţi şi ajunge la pierzanie desăvârşită.

De o astfel de înşelare să ne izbăvească Domnul cu rugăciunile tale, cinstite părinte.

Iar semnele harului sunt următoarele: când intră în om harul Sf. Duh, apoi îi adună mintea şi-l face atent şi smerit, îi aduce aminte de moarte şi de păcatele lui, de judecata viitoare şi de chinurile cele veşnice, îi umple sufletul de o umilinţă cu zdrobire şi-l mişcă spre plâns şi lacrimi, îi face ochii mai blânzi şi plini de lacrimi şi cu cât se apropie (harul) mai mult de om, cu atât mai mult îi împacă sufletul lui şi-l mângâie prin patimile sfinte ale Domnului nostru Iisus Hristos şi prin nemărginita lui iubire de oameni; şi mintea i-o umple de vederi (contemplări) înalte:

a) a puterii lui Dumnezeu celei neajunsă cu mintea, cum El printr-un singur cuvânt, toate dintre nefiinţă întru fiinţă le-a adus;

b) a puterii lui celei nemăsurate prin care toate le ţine, toate le chiverniseşte şi de toate poartă grijă;

c) a Sfintei Treimi celei neajunse şi a adâncului celui necurmat al fiinţei lui Dumnezeu şi celelalte.

Atunci mintea omului rămâne încântată de acea lumină a lui Dumnezeu şi se luminează de lumina cunoştinţei de Dumnezeu, inima devine liniştită şi blândă şi izvorăşte din belşug roadele Duhului Sfânt; bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătate, îndurerare, dragoste, smerenie şi celelalte (Gal. 5, 22) şi sufletul lui primeşte o veselie negrăită.

Auzind acestea, Sf. Grigorie Sinaitul a venit întru uimire, mirându-se de cele ce vorbea Cuviosul Maxim, şi mai mult nu-l numea om ci Înger pământesc.

În cuvintele Cuviosului Maxim sunt arătate stări de rugăciune care stau dincolo de hotarele unei rugăciuni obişnuite şi accesibile oamenilor, atât a celei lucrătoare cât şi a celei de sine mişcătoare.

La aceste stări de rugăciune, omul nu poate ajunge prin eforturile sale şi nici nu trebuie să năzuiască spre acestea. Acolo îl duce pe om Duhul Sfânt. Şi atunci i se descoperă omului, pe cât e el în stare să primească, taine cereşti şi vederi (contemplări) pe care el nu poate nici să le redea prin cuvinte omeneşti.

Despre aceste stări de rugăciune, Ep. Teofan scrie: „În ce priveşte contemplarea, apoi la niciunul din Sf. Părinţi nu găsim că am putea ajunge la ea singuri, şi prin urmare, am putea face ceva şi din partea noastră ca să facem ceva. Contemplarea, după cuvintele lor, se dădea numai acelora care au reuşit să-şi cureţe inima cu desăvârşire şi s-au unit strâns cu Domnul. Dintr-o mie, numai unul reuşeşte să-şi câştige rugăciunea curată; iar rugăciunea cea duhovnicească sau, ceea ce e tot una, contemplativă, abia de se află câte unul din neam în neam (din generaţie în generaţie) ca s-o aibe (Scrisori despre viaţa cea duhovnicească, pag.223).

Noi am ajuns până la punctul unde trebuie să încheiem convorbirea noastră cea generală despre rugăciunea lui Iisus şi vom trece acum la acea parte a convorbirii, unde vor fi expuse poveţele despre rugăciunea lui Iisus ale celor mai vechi Sf. Părinţi şi nevoitori ai Bisericii Ortodoxe.

263

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: