† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 6, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 17:57

Să trecem acum la o descriere mai amănunţită a stărilor din timpul rugăciunii lui Iisus. Starea într-adevăr harică trebuie deosebită de starea aparent-harică, închipuită. La Ep. Teofan citim: „Trebuie să deosebim strict viaţa lăuntrică întru Hristos, cea autentică, de misticismul fals şi de pietism, care este o odrăslire a unei religiozităţi greşit îndrumate.

În misticismul fals, oamenii ademeniţi de el caută un lucru bun – o comuniune vie cu Dumnezeu, însă o caută nu pe acea cale. Dar mai cu seamă nădăjduiesc, prin eforturile lor şi socotindu-se îndreptăţiţi să pună stăpânire pe cele ce trebuie aşteptate de la mila lui Dumnezeu şi care trebuie primite ca un dar al acestei mile.

În aceste eforturi ale lucrării pline de încredere în sine, se înflăcărează imaginaţia şi se ivesc nişte aşteptări pline de năluciri care, ca unele ce sunt dorite cu fierbinţeală, în curând par şi sunt socotite ca împlinite şi scopul ostenelilor atins.

Toate acestea sunt zugrăvite în culorile cele mai atrăgătoare şi sunt închipuite în imagini înşelătoare, în contemplări nălucitoare de dincolo de nori. Însă adevărata viaţă întru Hristos este o viaţă ascunsă, tainică.

Apostolul Pavel o numeşte pe ea viaţa cea ascunsă împreună cu Hristos în Dumnezeu (Col. 3, 3). Apostolul Petru – omul cel ascuns al inimii (1, Petru 3, 4); însuşi Mântuitorul – împărăţia lui Dumnezeu cea dinlăuntrul nostru (Luca 17, 21). Însă în arătarea sa, ea e foarte simplă. Inima ei, Ep. Teofan o descrie astfel: „Nu se ştie cum vine Duhul şi ne îndeamnă spre pocăinţă. Săvârşită această transformare lăuntrică El pe urmă într-armează inima cea credincioasă la o luptă plină de multe osteneli, cu patimile, ne îndrumează în timpul ei, ne ajută.

Această luptă e la fiecare mai mult sau mai puţin îndelungată şi îndurerată: ea nu duce la curăţirea inimii, pentru care ostenitorul cel credincios se învredniceşte de o pătrundere mai limpede în adevărul lui Dumnezeu şi de cea mai dulce simţire a uneia şi a alteia, în astfel de trăsături care sunt înşirate limpede în Evanghelii şi în scrierile Apostolilor. Aceasta de pe urmă apare numai spre sfârşitul multor osteneli şi multor încercări ca o cunună de răsplată. Iar misticii se agaţă direct sau de preferinţă de acest punct culminant al desăvârşirii şi îl zugrăvesc astfel cum li se năluceşte în imaginaţiile lor, totdeauna în culori false.

Adevărul însă poate fi spus numai prin încercare, numai după ce ai gustat din bunătăţile cele duhovniceşti prin fapta însăşi, iar misticii prin nălucirile lor, îşi închid numai drumul într-acolo. Dimpotrivă, în scrisorile Părinţilor, mai puţin decât despre orice se vorbeşte despre aceste stări înalte, ci de ostenelile pocăinţei, luptei cu patimile şi feluritele întâmplări din timpul lucrării lor. (Ep. Teofan, Scrisori despre viaţa cea duhovnicească, pag.13 – 15).

„Sunt stări”, continuă Ep. Teofan, „când vrei tare să te rogi, sau când te trage spre rugăciune. Acest lucru îl încearcă toţi, într-o măsură mai mare sau mai mică şi pe pragul trecerii de la căutarea unei vii comuniuni cu Dumnezeu numai prin ostenelile tale şi după ce ai ajuns-o pe aceasta. Starea aceasta se aseamănă cu aceea în care se află un om dus pe gânduri.

Cel dus pe gânduri se duce înlăuntrul său şi se concentrează în sufletul său, fără să ia aminte la mediul înconjurător de dinafară, la persoane, la lucruri, la evenimente. La fel e şi aici; numai că acolo e o lucrare a minţii, iar aici a inimii. Dă peste tine o atracţie spre Dumnezeu, sufletul se adună înlăuntru şi se aşază în faţa lui Dumnezeu şi îşi varsă înaintea Lui toate nădejdile sale şi durerile inimii, ca şi Ana, mama lui Samuel, sau stă înaintea Lui în uimire, cum adesea stătea Sf. Apostol Pavel, sau Îl slavosloveşte ca şi Prea Sfânta Fecioară Maria.

Aici toate lucrările personale – gândurile şi planurile – se curmă şi toate cele de dinafară pleacă din atenţie. Chiar sufletul nu vrea să se ocupe de altceva străin. Acest lucru se întâmplă şi în biserică şi chiar la pravila de rugăciune, sau la citire şi meditaţie, poate şi în timpul unor oarecare îndeletniciri de dinafară şi în societate.

254

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: