† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 7, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 09:53

Căci aceasta ar însemna să-L părăseşti pe Dumnezeu înlăuntru, să ieşi de acolo şi să-I vorbeşti de dinafară. Iar cei care încă n-au lucrarea rugăciunii, trebuie să citească multe rugăciuni şi chiar peste măsură, ca să petreacă neîncetat în multe şi felurite rugăciuni, până când de la o astfel de nevoinţă a rugăciunii, plină de dureri, se va încălzi inima, şi va începe în ea lucrarea rugăciunii.

Iar cine va gusta în sfârşit din acest har, acela trebuie să facă rugăciunea grăită cu măsură, însă să petreacă mai mult în rugăciunea minţii, după cum au poruncit Părinţii. În caz de slăbire, trebuie din nou să rostim rugăciuni grăite, sau să citim scrierile Părinţilor. Întrebuinţarea vâslelor e de prisos, când vântul a umflat vetrilele; ele trebuie numai când scade vântul şi se opreşte barca.

O mare armă împotriva vrăjmaşilor are acela, care în timpul rugăciunii e cuprins de un plâns cu zdrobire, ca să nu cadă în părere de sine de bucuria pe care o dă rugăciunea. Cel ce păstrează această întristare plină de bucurie, va scăpa de orice vătămare. Rugăciune adevărată şi fără de amăgire e aceea în care căldura, împreună cu rugăciunea lui Iisus, sădeşte focul în pământul inimii noastre şi arde patimile ca pe nişte spini.

Ea umbreşte sufletul cu veselie şi cu pace, şi nu vine nici din dreapta, nici din stânga, nici chiar de sus, ci odrăsleşte în inimă ca un izvor de apă ce vine de la Duhul cel făcător de viaţă. Numai pe aceasta singură s-o iubeşti şi s-o râvneşti, ca să ţi-o agoniseşti în inima ta; păzeşte-ţi mintea fără năluciri. Cu ea să nu te temi de nimic, căci cel care a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi”, El însuşi e cu noi.

Cine, întocmindu-se astfel vieţuieşte drept şi fără de prihană, străin de a lucra după hatârul oamenilor şi străin de îngâmfare, acela va rezista şi nu va suferi nici o vătămare, deşi întreaga ceată de draci s-ar ridica asupra lui şi ar aduce asupra lui ispite nenumărate.”

Aceasta este învăţătura Sf. Grigorie Sinaitul, despre rugăciunea lui Iisus: După cum vedeţi, ea aduce amănunte noi, care lămuresc lucrarea rugăciunii.

Mai înfăţişez atenţiei Dv. încă o descriere, cea de pe urmă, a lucrării ce ne preocupă, după învăţătura lui Calist, patriarhul Constantinopolului şi Ignatie cel de o taină cu el, folosindu-mă de cartea Ep. Teofan „Scrisori despre viaţa cea duhovnicească” (pag. 266).

Începutul vieţii celei după Dumnezeu este râvna şi stăruinţa plină de osârdie de a vieţui după poruncile mântuitoare ale lui Hristos: iar sfârşitul – arătarea în desăvârşire a celor ce au fost întipărite de dumnezeiescul har la Botez, sau, care e totuna, lepădându-se de omul cel vechi şi cu poftele lui, să ne îmbrăcăm în omul cel nou, duhovnicesc, adică în Domnul Iisus Hristos, după cum zice dumnezeiescul Pavel: „Copiii mei, pentru care sunt iarăşi în dureri, până când nu se va întipări în voi Hristos” (Gal. 4,19).

„Când ne botezăm, zice Sf. Hrisostom, atunci sufletul nostru străluceşte mai mult decât soarele, fiind curăţit de Duhul Sfânt. După cum argintul cel curat, care stă în faţa razelor soarelui, sloboade şi el raze, nu după firea sa, ci din pricină că e strălucit de soare: astfel şi sufletul curăţit de Botez primeşte raze de la slava Duhului şi înlăuntru devine şi el slăvit. Dar, vai! Slava aceasta negrăită şi înfricoşată, o zi sau două petrece în noi, iar pe urmă o stingem, îndreptând asupra ei furtuna grijilor lumeşti şi lucrurilor pătimaşe”.

„În pântecele cel dumnezeiesc, adică în scăldătoarea cea sfântă, noi în dar primim dumnezeiescul Har cel desăvârşit. Dacă, după aceasta noi îl acoperim sub întunericul grijilor lumeşti şi patimilor, ne vom restabili şi curăţi prin pocăinţă şi prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi putem vedea strălucirea Lui cea mai presus de fire. Acest lucru se face pe măsura credinţei fiecăruia şi pe măsura căldurii din râvna de a vieţui după credinţă, dar mai ales după bunăvoinţa Domnului Iisus Hristos.

Sf. Marcu zice: „Hristos, fiind Dumnezeu desăvârşit, a dăruit celor ce s-au botezat harul desăvârşit al Sf. Duh, care nu cere de la noi nici o adăugire, iar el, descoperit şi arătat, se face în noi pe măsura împlinirii poruncilor, până când vom ajunge la măsura vârstei plinirii lui Hristos”.

249

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: