† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 7, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 10:03

Însă de ar lupta el fără de slăbire şi de ar năvăli fără de neruşinare, – tu ţine-ţi gândul sincer de a plăcea lui Dumnezeu, tare şi fără schimbare, şi nu vei fi furat. Deşi uneori, gândul, fără să vrea, s-ar risipi spre alte scopuri când slăbeşte atenţia, – acest lucru are o dezvinovăţire şi se iartă numai pentru acea singură intenţie mai de seamă şi acea năzuinţă a inimii pe care o vede cel Atotputernic.

Trebuie de ştiut: semnul adevărat al nevoinţii şi totodată şi condiţia propăşirii, ce se face printr-însa, este suferinţa încercată (lucrul despre care am vorbit în convorbirea noastră cea dintâi). Cel ce umblă fără suferinţă nu va primi roade. Îndurerarea cu inima şi osteneala trupească pun în lumină darul Duhului Sfânt, ce se dă fiecărui credincios la Botez şi care, din pricina nepăsării noastre faţă de împlinirea poruncilor, se îngroapă în patimi, dar care din negrăita milă dumnezeiască învie din nou întru pocăinţă.

Deci, nu fugi de osteneli din pricina durerilor cu care vin ele întovărăşite, ca să nu fi osândit pentru nerodire şi să nu auzi: „Luaţi de la el talantul”. Orice nevoinţă trupească sau sufletească care nu este însoţită de suferinţă şi care nu cere osteneală nu aduce roade: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi năvălitorii pun mâna pe ea” (Matei 11, 12).

Mulţi s-au ostenit ani îndelungaţi fără durere şi încă se ostenesc, dar din lipsa acestei lipse de suferinţă s-au aflat străini de la curăţirea însăşi şi n-au fost părtaşi Duhului Sfânt, ca unii ce au înlăturat durerilor cruzimea lor. Cei ce sunt în stadiul de lucrători, se pare că se ostenesc mult în nepăsarea şi slăbănogirea lor, dar nu adună nici un fel de roade, din pricină că nu încearcă nici o suferinţă.

Dacă, potrivit proorocului, nu se va zdrobi grumazul nostru, slăbind din pricina ostenelilor postului, şi dacă nu vom ridica în inimă simţămintele pline de durere ale zdrobirii, şi nu ne vom îndurera ca femeia care e gata să nască, nu vom putea da naştere duhului de mântuire pe pământul inimii noastre.

Mintea n-o poate opri nimeni, decât numai Duhul. Alunecând în cădere, mintea s-a îndepărtat de Dumnezeu şi umblă pretutindeni ca o prizonieră. Nu se poate aşeza din nou, dacă nu se va supune lui Dumnezeu şi dacă, unindu-se din nou cu El, nu va fi ţinută de El în rugăciune. Când vine lucrarea rugăciunii, atunci o va ţine lângă sine cu veselie şi nu-i va îngădui să fie robită spre risipire.

Când năvălesc cugetele şi ne abat de la rugăciune, nu te lupta cu ele singur cu armele tale, ci în loc de orice arme, cheamă pe Domnul Iisus, des şi cu răbdare, – şi vor fugi. Nesuferind căldura inimii, care vine de la rugăciune, ei fug, ca şi cum ar fi arse de foc. Dumnezeul nostru e un foc care mistuie răutatea. Grabnic spre ajutor, El îndată va face izbândire celor ce, cu osârdie, strigă către El zi şi noapte.

Dacă nu va fi deajuns această lucrare lăuntrică, scoală-te şi, urmând lui Moise, ridică-ţi mâinile şi ochii tăi spre cer, şi Dumnezeu îi va lovi pe vrăjmaşii tăi.

Această lucrare a chemării lui Dumnezeu, asupra cugetelor, e zugrăvită de unul din Părinţi, în asemănarea următoare: „Eu, zice el, sunt asemenea unui om care şade sub un copac mare şi vede că de el se apropie o mulţime de fiare şi de şerpi. Dacă el nu li se poate împotrivi, atunci se urcă în copac şi scapă. Aşa şi eu: şed în chilia mea şi văd cugetele cele rele ce se ridică asupra mea; când n-am putere să mă împotrivesc lor, alerg la Dumnezeu prin rugăciune şi scap de vrăjmaş”.

Nu-ţi părăsi nici pravila de rugăciune. În privinţa aceasta aşa fac toţi la fel: unii ţin o pravilă de rugăciune mare, alţii părăsesc Molitfenicul cu totul, rugându-se Domnului numai cu rugăciunea minţii. Iar tu alege-ţi cele de la mijloc; nu-ţi aduna multe rugăciuni, căci de aici vine tulburarea; dar nici nu le părăsi cu desăvârşire, în caz de boală sau neputinţă. Dacă vezi că rugăciunea lucrează în tine şi nu încetează de a se mişca în inima ta, apoi nu o părăsi şi nu te apuca de molitfelnic.

248

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: