† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 10, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:56

Bagă de seamă: în învăţăturile Sf. Părinţi de mai sus, tu vei găsi poveţe, cum să şezi, cum să ţii capul şi cum să lucrezi cu răsuflarea. Aceste mijloace, după cum au spus Calist şi Ignatie, nu sunt neapărat trebuincioase, ci sunt numai nişte acomodări de dinafară, care însă nu sunt potrivite pentru toţi. Pentru tine e deajuns să fi cu luare aminte în inimă, în faţa Domnului, şi să-ţi înalţi această scurtă rugăciune cu evlavie şi smerenie, cu mătănii când îţi faci pravila, şi cu închinăciuni de gând, când faci acest lucru printre îndeletniciri.

7. Bagă de seamă însă: să fii cu luare aminte în inimă, sau în piept, cum zic unii părinţi – anume ceva mai sus de sânul stâng – şi acolo să rosteşti rugăciunea lui Iisus. Când începe să te doară inima de încordare, atunci fă cum ne sfătuieşte Nichifor Monahul: aşază-te cu luare aminte şi cuvântul de rugăciune acolo unde de obicei vorbim cu noi înşine, sub gâtlej, în susul pieptului. După aceea, iarăşi te vei coborî deasupra sânului stâng. Nu nesocoti această observaţie, oricât de simplă şi de puţin duhovnicească ţi s-ar părea.

8. La Sf. Părinţi vei găsi multe avertizări. La toate le-au dat prilejuri încercările unei lucrări greşite. Ca să scapi de aceste greşeli, să ai drept sfătuitor pe părintele tău cel duhovnicesc, sau să stai de vorbă cu un frate de acelaşi gând cu tine şi încredinţează-le lor toate cele ce ţi se întâmplă în timpul ostenelii tale. Iar tu, totdeauna lucrează cu cea mai mare simplitate, cu cea mai mare smerenie şi sporul să nu ţi-l atribui ţie. Să ştii că sporul adevărat se petrece înlăuntru, pe nesimţite, fără să iasă la iveală, cum se petrece şi cu creşterea trupului.

De aceea, când vei auzi înlăuntrul tău, A, iat-o! Să şti că acesta este glasul vrăjmaşului care îşi închipuie ceva aparent în locul celor adevărate. Aici e începutul înşelării de sine. Înăbuşă de îndată acest glas; altfel, el ca o trâmbiţă va răsuna întru tine, hrănind părerea ta de sine.

9. Nu-ţi hotărî un timp care ţi-ar trebui pentru a spori în rugăciune. Hotărăşte-te numai să te osteneşti şi să te osteneşti. Vor trece luni şi ani până când se vor arăta slabele roade ale reuşitei. Unul dintre Părinţii din Athos spunea despre sine, că au trebuit doi ani până când i s-a încălzit inima, iar la altul oarecare, acest lucru a venit peste opt luni. La fiecare, acest lucru se petrece pe măsura puterilor şi râvnei lui faţă de acest lucru.” (Ep. Teofan, Războiul nevăzut, pag. 207 – 212).

Astfel sunt mijloacele cele de dinfară a deprinderii rugăciunii lui Iisus. Odată cu aceasta, Ep. Teofan arată şi rânduiala cea dinlăuntru a rugăciunii. El zice: rugăciunea este o lucrare lăuntrică. Cel mai de seamă lucru, de care trebuie să te îndeletniceşti, este pomenirea lui Dumnezeu sau umblarea în prezenţa Iui Dumnezeu. Stăruiţi-vă să vă câştigaţi deprinderea de a vă da seama şi de a simţi că sunteţi mereu sub privirea ochiului lui Dumnezeu, care pătrunde întregul adânc al inimii voastre şi care vede toate mişcările voastre cele dinlăuntru.”

„Rădăcina unei bune aşezări lăuntrice este frica de Dumnezeu. Ea trebuie să nu ne părăsească niciodată. Ea va ţine totul încordat şi nu va lăsa nici mădularele, nici gândurile să slăbească, zidind o inimă veghetoare şi un gând treaz. Însă trebuie de ţinut minte şi de simţit totdeauna că propăşirea din viaţa cea duhovnicească şi din toate manifestările ei este un rod al harului lui Dumnezeu. Viaţa cea duhovnicească toată e de la Duhul cel Prea Sfânt al lui Dumnezeu”. „Căutaţi şi veţi afla,” a făgăduit Domnul. Ce trebuie să căutăm?

O comuniune vie şi simţită (pipăibilă) cu Domnul. Acest lucru îl dă harul lui Dumnezeu, însă trebuie şi noi să ne ostenim pentru acest lucru. Încotro ne îndreptăm ostenelile? Într-acolo ca să pomenim pururea pe Domnul, ca şi cum ar fi aproape, ba chiar în inima noastră. Aşază-te deci cu luare aminte în inimă în faţa Domnului şi zi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă, pe mine păcătosul. Întreaga lucrare în aceasta se cuprinde, şi în fond mai mult nu se cere nimic.”. (Din scrisorile Ep. Teofan către un monah).

233

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: