† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 10, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 17:07

Cel ce doreşte să se apropie de Domnul şi să se învrednicească de viaţa cea de veci, şi să ajungă casă lui Dumnezeu şi vrednic de Duhul Sfânt, ca să facă, fără de prihană şi curat, rodurile după poruncile Domnului, trebuie să înceapă astfel. Întâi, să creadă, cu tărie, în Domnul, şi să se lase în seama cuvintelor din poruncile Lui, şi în toate să se lepede de lume, ca mintea să nu se lege de
vreunul din lucrurile cele văzute, şi pururea să petreacă, fără de şovăială, în rugăciuni şi să nu deznădăjduiască în aşteptare, că Domnul va căuta spre el şi îi va ajuta oricând.

Pe urmă, mereu să se îndemne pe sine spre orice lucru bun şi spre toate poruncile Domnului, deşi păcatul, ce petrece în inimă, n-ar dori acest lucru. Adică să te sileşti spre smerenie, în faţa tuturor oamenilor, să te socoţi mai rău şi mai mic decât toţi, fără a-ţi căuta cinste sau laudă, sau slavă, după cum cere, acest lucru Evanghelia, ci pururea să ai înaintea ochilor numai pe Domnul şi poruncile Lui şi să te sileşti să-I placi numai Lui. La fel să te sileşti spre blândeţe; deşi inima s-ar împotrivi acestui lucru. De asemenea să fii milostiv, binevoitor, compătimitor, bun, silindu-te spre acestea pe cât e cu putinţă.

Şi să ai mereu înaintea ochilor tăi şi smerenia şi viaţa şi purtarea Domnului, ţinându-le pururea minte, fără uitare, ca pe o icoană şi o pildă pentru tine. Şi din răsputeri să te sileşti să petreci necurmat în rugăciune, mereu crezând şi cerând ca Domnul să vină şi să facă locaş în el şi să-l povăţuiască şi să-l întărească întru toate poruncile Sale, şi cu sufletul lui să ajungă casă pentru Iisus Hristos.

Şi astfel lucrând acum toate din silă şi împotriva voii inimii, el se va obişnui pe urmă cu orice lucru bun, cu pomenirea de totdeuna a Domnului, cu aşteptarea de totdeauna a marelui său Har şi a dragostei.

Şi atunci Dumnezeu, văzând o astfel de osteneală a lui şi o silire spre bine, îi va da lui adevărata rugăciune a lui Hristos, îi va da un adânc de îndurerare, o adevărată iubire de oameni, şi ca să zicem mai simplu, îi va da lui toate roadele duhovniceşti. (Cuv. Macarie cel Mare, Cuv. 1, Cap.13).

Noi am arătat calităţile pe care trebuie să le întărească în sine un lucrător al rugăciunii lui Iisus, însă trebuie să mai arătăm şi lucrurile cu care el trebuie să se lupte înlăuntrul său; acestea sunt: răspândirea luării aminte, greutatea cu care se adună în cuvintele rugăciunii, rătăcirea gândurilor, precum şi cugetele străine ce pătrund mereu în cap.

Toate acestea la cei începători se înving nu prin puterile proprii, ci prin smerita scăpare sub acoperământul lui Dumnezeu, prin lucrarea rugăciunii lui Iisus. Pe măsură ce această rugăciune se întăreşte tot mai mult şi mai mult în inimă, şi cu cât simţământul de „stare” înaintea lui Dumnezeu devine tot mai viu şi mai adânc, cu atât rugăciunea ajunge mai curată şi mai slobodă de răspândire şi cugete.

La Ep. Ignatie Branceaninov găsim, următoarea lămurire despre împărţirea cugetelor după originea lor: „Cel ce a păşit cu mintea la nevoinţa rugăciunii, trebuie să se lepede mereu şi mereu se va lepăda atât de toate cugetele şi simţirile firii căzute, precum şi de toate cugetele şi simţirile aduse de duhurile cele căzute, oricât de frumoase la chip ar fi şi unele şi altele din cugete şi simţiri; el trebuie să meargă mereu pe acea cale strâmtă a rugăciunii, ce se face cu cea mai mare luare aminte, fără să se abată la stânga sau la dreapta.

Abaterea spre stânga eu o numesc părăsirea rugăciunii de către minte, ca să stea de vorbă cu cugetele cele deşarte şi păcătoase; iar abaterea spre dreapta, eu numesc părăsirea rugăciunii de către minte ca să stea de vorbă cu cugetele care par bune. Patru feluri de cugete şi simţiri lucrează asupra celui ce se roagă; unele răsar din harul lui Dumnezeu, sădit în fiecare creştin ortodox, prin Sf. Botez, altele ne sunt propuse de Îngerul-Păzitor, altele se ivesc din firea cea căzută, în sfârşit, altele sunt aduse de duhurile cele căzute.

226

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: