† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 12, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 18:21

DIALOGUL I (Convorbirea întâia)

Ce e rugăciunea lui Iisus după forma şi conţinutul ei, despre perioada ei de lucrare cea dintâi
sau ostenitoare, despre condiţiile necesare unei cuvenite
lucrări a rugăciunii şi despre roadele ei

Preotul: Cuvintele Dv. cele din urmă parcă descopăr taina rugăciunii lui Iisus. Dacă această rugăciune, după cum spuneţi, întipăreşte în inimă o pomenire de rugăciuni a Domnului nostru Iisus Hristos şi uneşte cu El inima noastră şi ajunge ca un paznic al inimii de toate mişcările necurate şi păcătoase, iar, prin aceasta, orânduieşte întreaga viaţă a creştinului, apoi acest lucru e cel mai de seamă şi cel mai trebuincios, în lucrarea de trăire creştină.

Cele mai vaste cunoştinţe teologice, cunoaşterea literaturii patristice şi a cărţilor de ritual, dacă toate acestea rămân numai un avut al minţii şi memoriei şi nu ajung până în adâncul inimii, nu cârmuiesc viaţa omului şi toate faptele lui, apoi toate acestea rămân o comoară moartă şi nefolosită. Şi desigur, în acest caz, rugăciunea lui Iisus devine mai însemnată şi mai trebuincioasă decât acele cunoştinţe teoretice. Acest fapt stârneşte în mine un anumit interes faţă de această rugăciune.

Şi eu vă rog să mă iertaţi, dacă, punându-vă întrebările mele, voi vorbi despre lucruri, parcă limpezi şi lesne de priceput, care nu cer nici o lămurire şi sunt cunoscute tuturor; însă eu voi face acest lucru numai pentru ca, în această problemă atât de importantă şi peste măsură de interesantă, să nu scap din vedere nici un amănunt, cu atât mai mult, că eu v-am prevenit deja de necunoaşterea mea totală în această problemă.

Deci, întrebarea mea cei dintâi ar fi următoarea: ce nevoie e de rugăciunea lui Iisus, când Biserica Ortodoxă are o mulţime neuumărată de rugăciuni pentru folosinţa casnică şi bisericească, întocmite din inspiraţia Sf. Duh de scriitorii de cântări, sfinţi după viaţă şi eminenţi după daruri – Ioan Damaschin, Cosma Maiumul, Roman Dulce cântătorul, Andrei Criteanul, Iosif scriitorul de cântări şi alţii, precum şi de sfinţii Părinţi cei Mari – Vasilie cel Mare, Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul şi alţii, şi, afară de aceasta, date nouă de însuşi Domnul Iisus Hristos şi de Preacurata Sa Maică?

În toate rugăciunile acestea, tropare, canoane şi stihiri, e un cuprins atât de adânc, mişcător şi felurit, încât în ele se poate oglindi orice sentiment religios omenesc, dispoziţie, trebuinţă, nevoie, orice necaz şi orice bucurie, orice rugăminte şi orice mulţumire; ele pot învăţa, înţelepţi, hrăni, încălzi, mângâia, lumina, însufleţi, îndrepta şi îndruma orice suflet. Deci, de ce în loc să ne folosim de această felurită bogăţie duhovnicească a Bisericii, să ne mărginim la rugăciunea de pocăinţă a vameşului, ca şi cum întreaga viaţă religioasă s-ar reduce numai la pocăinţă? Iertaţi-mă pentru întrebarea mea poate că naivă, însă să nu vă daţi în lături de a mă lămuri.

214

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: