† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 12, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 18:06

În această formă ea corespunde întocmai cuvintelor Sf. Ap. Pavel: „Vreau să zic cinci cuvinte cu mintea mea, decât zece mii cu limba” (I, Cor. 14, 19). Se poate spune şi mai scurt: „Doamne, miluieşte!”

Preotul: Cum se explică că în rugăciunea de a ne milui, nu ne adresăm Prea Sfintei Treimi, nu lui Dumnezeu-Tatăl şi nici Sfântului Duh, ci Fiului lui Dumnezeu?

Monahul: Ştiţi, desigur, că noi ne adresăm cu rugăciuni Prea Sfintei Treimi („Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pre noi …”), şi lui Dumnezeu-Tatăl („Tatăl nostru”) şi Sfântului Duh („Împărate Ceresc”). Însă în cazul de faţă noi ne adresăm Fiului lui Dumnezeu. Pricina acestui lucru e limpede. Noi ne adresăm Fiului lui Dumnezeu, desigur, nu pentru că Fiul lui Dumnezeu ar avea o întâietate în uniunea treimică a Dumnezeirii, ci pentru că El ne-a câştigat pe noi lui Dumnezeu şi Tatăl prin Cinstit Sângele său şi este Mântuitorul şi Împăciuitorul nostru cu dragostea cea dumnezeiască.

El a primit, în ipostaza Sa Dumnezeiască, firea noastră, ne-a răscumpărat de păcatele noastre, prin viaţa, moartea şi învierea Sa, a suferit pentru noi osânda care era de neînlăturat asupra noastră, pentru păcatele noastre cele strămoşeşti şi ale noastre personale. Şi de aceea, pentru buna dreptate, trebuie să ne rugăm Lui, ca unui Mântuitor al nostru; numai prin El, rugăciunile noastre îşi capătă puterea lor şi avem apropiere de Tatăl cel ceresc: „Dacă veţi cere ceva de la Tatăl, întru numele Meu va da vouă.” (Ioan, 14 -13).

Fără nici o îndoială, că şi oricare altă rugăciune adresată Domnului Iisus Hristos, alcătuită de Sf. Părinţi, e insuflată de Dumnezeu, e dumnezeiască şi plină de putere harică, pe măsura comportării noastre cuvenite, însă fiind mai mult sau mai puţin complicată n-are acea îndemânare uşoară, ca s-o poţi spune mereu, în orice timp, la orice îndeletnicire şi în orice loc.

Totuşi, fiind scurtă şi simplă, rugăciunea lui Iisus cuprinde totul ce aparţine Fiului lui Dumnezeu, atât după iconomia mântuirii noastre cât şi după starea Sa ipostatică Dumnezeiască. Mărturisindu-L pe El Domn şi Fiu al lui Dumnezeu, noi Îl recunoaştem Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Sfântul Duh; iar numindu-L Iisus Hristos şi cerându-I „Miluieşte-ne pre noi”, mărturisim taina iconomiei, pe care El a binevoit să o săvârşească „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire”; noi îl recunoaştem pe El drept Mântuitorul nostru şi că numai El ne poate mântui. Însă după câte ştim în aceasta se şi cuprinde miezul credinţei noastre creştine, a Evangheliei şi a întregii învăţături a lui Hristos. Sf. Ioan Teologul, încheindu-şi Evanghelia sa, zice: „Iar acestea s-au scris, ca să credeţi, că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând viaţă să aveţi întru numele Lui” (Ioan, 20,31).

Într-un cuvânt – rugăciunea lui Iisus ne uneşte cu Fiul lui Dumnezeu în chipul cel mai strâns şi în El ne face părtaşi ai vieţii cele de veci. După cuvântul aceluiaşi Apostol: „În acela viaţa era” (Ioan 1, 4).

Preotul: Cuvintele Dv. m-au lămurit deocamdată îndeajuns în ce priveşte rugăciunea lui Iisus, şi acum vom trece la întrebarea cea mai de seamă: care este însemnătatea rugăciunii lui Iisus pentru viaţa duhovniceaseă a creştinului şi cum trebuie făcută această rugăciune.

Monahul: Noi, în parte, n-am atins această problemă. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu,. o vom cerceta mai adânc şi mai amănunţit. Rugăciunea noastră poate fi de trei feluri. Ne loveşte vreo nenorocire, boală, necaz mare, sau încurcături grele de ale vieţii, când noi nu vedem nici o ieşire spre bine, şi atunci, sufletul nostru, chiar la oamenii cei nepăsători faţă de religie, de la sine se deschide pentru o rugăciune fierbinte către Dumnezeu pentru ajutor. Sau ne vine o bucurie neaşteptată, se petrece o cotitură prielnică în boala unei fiinţe dragi, sau se găseşte o ieşire dintr-o situaţie, din care părea că nu mai scapi, şi inima noastră din nou se aprinde, de la sine, într-o rugăciune de mulţumire Domnului.

216

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: