† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 19, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 14:58

Dintre cele ale lui Avva Isaia

Când cineva s-a despărţit pe sine de calea cea de-a stânga, care duce la pierzare şi şi-a descoperit cu limpezime toate păcatele pe care le-a făcut faţă de Dumnezeu, prin aceasta nu-şi poate vedea, totuşi, pe deplin, păcatele şi nici seama nu-şi poate da despre toată răutatea lor, câtă vreme nu din pocăinţă amară a ajuns la despărţirea de ele.

Numai cei ajunşi la măsura aceasta, aceştia pot afla plângerea, rugăciunea şi pre umplerea de ruşine înaintea lui Dumnezeu, numai amintirea stricatei iubiri pe care o purtau viciilor.

Să ne luptăm dară fraţilor, pre noi înşine aşa dintru toată puterea noastră şi Dumnezeu va lucra cu noi, după mare mila sa.

Iară dacă inima noastră nu o putem păzi aşa precum Părinţii noştri, să ne silim cel puţin atâta cât ne este puterea, să ne păzim fără păcat mădularele, aşa precum Dumnezeu o cere, să avem încrederea, că după vremea de foamete venită asupra noastră, Domnul se va milui, aşa precum a făcut-o cu sfinţii Săi.

Prin toate acestea, marele Avva mângâie nespus pre cei slabi, când le zice: „Pre inima noastră de nu o vom păzi precum Părinţii, cel puţin mădularele trupului să le păzim, aşa precum o cere Dumnezeu, iară El îşi va face milă de noi”.’

Mare este îngăduinţa şi pogorământul acestui Avvă.

De la Macarie cel Mare

Dreptarul de început, stăpânitor asupra luptătorului celui din aria duhovniciei acesta este: În inimă intrând să pornim război asupra satanei, să-l urâm pre el şi fără preget să ne împotrivim înrâuririlor lui, bătălie dând asupră-i.

Dacă însă cineva îşi păzeşte trupul său de stricăciune şi desfrânare numai dintr-o călăuzire de afară, a celor ce se văd, dar la lăuntrul cu gândurile preacurveşte şi se desfrânează înaintea lui Dumnezeu, nimic nu foloseşte dintru acestea, trupul său, chiar păstrîndu-şi-l feciorelnic.

Fiindcă este scris: „Oricine se uită la femeie poftindu-o pe ea, a şi preacurvit cu dânsa în inima sa” (Matei, V, 28).

Este o desfrânare pe care cu trupul o împlinim; dar mai este o altă desfrânare pe care o desăvârşim cu sufletul, când acesta s-a unit cu satana.

Ar părea aici că acest părinte preamărit se rosteşte ca împotriva celor ce încă mai sus aduse de către Avva Isaia. Dar nu este aşa. Fiindcă şi el ne porunceşte aşa precum însuşi Dumnezeu o cere; trupurile să le păzim de la toată întinarea.

Dar el nu numai curăţenia trupului o caută, ci şi pre cea a cugetelor şi aşa pornind de la poruncile Evangheliei, tot întru acestea ne statorniceşte.

195

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: