† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 19, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:14

Dintre cele ale vieţii Sfântului Sava

Dumnezeiescul Sava călăuzea pe monahi după canonul acesta:

Nu îngădui să locuiască în Lavră şi să aibă chilie deosebită numai aceluia care învaţă pe de rost rânduiala monahicească şi care era în stare să-şi puie paza minţii şi să-şi izgonească gândurile vrăjmaşe şi să-şi spulbere din cugetul său toată amintirea celor pământeşti, dovedindu-se totodată, zdravăn şi sănătos cu trupul.

Iar de se află vreunul care să întreacă pe ceilalţi prin vlaga mădularelor şi a voiniciei lui, îi dăruia loc să-şi zidească singur chilia.

Iată, aşa, acest mare avva cerea, mai înainte de toate, paza minţii de la toţi fraţii pe care îi îngăduia sub oblăduirea sa; nu le dădea, altminteri, dreptul la chilie ca să se poată învrednici a sluji lui Dumnezeu în linişte.

Ce vom face noi, dară, stând în chilii?

Nefolositori şi trândavi vom sta?

Sau oare ne vom deprinde şi noi, după duhovniceasca îndrumare, întru păzirea minţii?

Întrebat-a pe Avva Agaton un oarecare frate, zicând: „Spune-mi părinte, ce este mai mare: truda cea cu trupul sau păzirea lăuntrică a sufletului?”

şi bătrînul a răspuns: „Omul e asemenea cu pomul, sârguinţa cea trupească frunzele sunt; veghea cea dinlăuntru roadă este. şi fiindcă, aşa precum e scris: „Tot pomul care nu aduce rod bun se va tăia şi în foc se va arunca”, este vădit că toate ostenelile noastre vor trebui să ne ducă către legarea rodului, adică paza minţii”.

O anume însemnătate o aflăm însă şi în folosirea frunzelor, aceasta pentru fala şi înveşmântarea pomului.

Avva, astfel, nu a veştejit strădania noastră cu trupul, întruchipată în frunze, ci ne-a descoperit, printr-un ales chip, cum trebuie noi să ne-o însuşim.

Cât de minunat ne-a arătat sfântul aceasta, că sterpi ieşiţi de la credinţa adevărului sunt toţi acei ce, fără paza minţii fiind, se laudă pe sine numai cu viaţa lor de înfăptuire, pe unii fără paza minţii şi care neavând nimic, fără numai frunzele, munca lor de nevoinţă adică, nu se vor lipsi de a fi retezaţi şi focului aruncaţi.

Grozav, o, părinte, este acest cuvânt al tău

193

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: