†

Dintru ale Sfâtului Teodosie începătorul vieţii de obşte

Atât era de rănit de săgeata dragostei celei ce se păstra în cătuşele iubirii, încât cu el aflăm împlinită prin înfăptuire, acea înaltă şi dumnezeiească poruncă: pre Domnul Dumnezeul tău iubeşte-L din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi toată inima ta.

Iară aceasta nu a putut-o ajunge fără numai pururi aţintindu-şi toate puterile fireşti ale sufletului său, către nimic altceva din cele de faţă, decât către Acela, Atotziditorul nostru.

Puterile sufletului; pre cele ale înţelegerii, pre acestea le numesc eu însuşirile de temei ale sufletului.

şi el în acestea se întemeia, pe mulţi îndrumând, iar pre mulţi mustrându-i, deopotrivă tuturor şi într-un chip sănătos înfricoşat dar şi binevoitor şi blând întru toate.

şi cine oare avea, cu cei mulţi, vorbiri obşteşti mai pline de folos decât acestea? şi cine, era aşa de puternic ca el, întru adunarea din afară a simţurilor şi întru luare aminte a întoarcerii spre cele mai dinlăuntru? şi cine mai destoinic în folosirea lor acolo?

Aşa încât mai liniştit îl afli cu liniştea minţii lui, în zgomotul celor mai tumultoase adunări, cu cei mulţi, decât de liniştea de care. s-ar fi bucurat un altul din sihăstria cea mai însemnată. Fiindcă el, cu nimic nu era mai puţin însingurat, în plin alai al celor mulţi, decât în petrecerea cea din plinul pustietăţii şi în acest chip, bărbatul acesta, marele Teodosie, prin strângerea simţurilor şi prin întoarcerea întregii luări aminte spre lăuntrul minţii, pe care a învăţat-o printr-o prea lungă osteneală, s-a ridicat la o atât de suită treaptă a desăvârşitei iubiri de Dumnezeu, încât adevărat s-a putut zice despre el că a fost un rănit al dragostei.

191