† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 19, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:35

II CĂLĂUZIRI DUHOVNICEŞTI DE LA PĂRINŢII LINIŞTII

Deoarece, despre unele ca acestea unora nu le este cu putinţă a se da biruiţi fără dovezi din Scripturi, şi noi aducem din vieţile sfinţilor asemenea dovezi şi, anume pe acelea pe care ni le-au lăsat pecetluite ei înşişi în scris.

O frântură de la Marele Antonie şi în urmă şirag, una câte una, fapte şi cuvinte preamărite, vrednice de a fi aduse spre crezare pentru cele mărturisite de noi.

Din viaţa şi petrecerea Sfântului şi părintelui nostru Antonie

Doi fraţi au mers odată la Avva Antonie pe când trăia el în munte. Pe cale fiind ei şi lipsindu-se de apă, unul dintr-înşii a murit. Celălalt se sfârşea şi el în chinuri şi neputând merge mai departe îşi aştepta moartea. Stând în muntele său, Avva Antonie a strigat deodată către cei doi monahi ce se întâmplau să fie atunci pe acolo, şi cu grabă îi îndemnă: luaţi un ulcior cu apă şi repede umblaţi pe calea Egiptului. Doi fraţi veneau încoace; unul din ei a murit acum, celălalt moare şi el îndată dacă nu veţi sârgui.

Uite mi s-a făcut descoperirea aceasta chiar acum când stăteam la rugăciune. Au purces călugării aceia şi au aflat aşa precum le-a spus sfântul. Pre cel mort l-au îngropat, iar pe cel sleit de puteri, după ce l-au întărit cu apă, l-au dus bătrânului şi era depărtarea acelui loc de o zi.

Se va întâmpla poate să întrebe cineva: pentru ce Antonie nu a vorbit mai înainte ca cel dintâi să fi murit?

O întrebare ca aceasta e nepotrivită şi înşelătoare. Nu sta în puterea marelui Avva să facă judecata de moarte cuiva. Lui Dumnezeu numai i se cuvine aceasta; cel ce a şi hotărât aşa, pentru unul, să moară, iar lui Antonie să-i arate sfârşitul aceluia cât şi primejduirea celuilalt.

Ceea ce e de minune, e aceasta: e vrednicia lui Antonie, care în munte depărtat aflându-se stătea în veghe tare cu inima lui, rugându-se şi atunci Dumnezeu i-a arătat lui în vedere minunat acele ce se petreceau într-o aşa depănare; da, întru inima lui, acolo, Dumnezeu s-a descoperit pe sine.

Cu adevărat, aşa cum şi Ioan al Scării zice: La început l-a curăţit cu postul Său pre iubitorul, strălucindu-i apoi mintea prin lumina Lui şi făcându-l, prin îndumnezeire, asemenea cu El.

Tocmai despre aceasta vom afla înţeles în cele ce urmează:

190

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: