† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Septembrie 22, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:29

35. Rugăciunea neîncetată a Sfinţilor Apostoli. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, IV, pag. 555).

36. Simţămîntul permanent pentru Dumnezeu pe care îl putem avea întotdeauna şi oriunde. (Ep. Teofan, idem, pag. 694).

37. Rugăciunea neîncetată stă în faptul ca să stăm întotdeauna cu evlavie înaintea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, I, pag. 2).

38. Rugăciunea neîncetată. Roadele ei. Cel ce se roagă neîncetat, petrece neîncetat cu Dumnezeu. (Ignatie; Opere, vol. II, pag.194,195; ed. II-a,1896).

39. Rugăciunea minţii stă în faptul ca să ne aflăm în inimă înaintea lui Dumnezeu. Ea se săvârşeşte în două stări: ostenitoare şi de sine mişcătoare. (Ep. Teofan, Scrisori despre viaţa duhovnicească, pag. 51).

40. Este cu putinţă să faci rugăciunea lui Iisus în inimă; fără să mişti limba. Asta e rugăciunea cea mai bună. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, V, pag. 907).

41. Esenţa rugăciunii minţii este să umblăm înaintea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, IV, pag. 704).

42. Rugăciunile: grăită, gândită şi a inimii. Din ce pricină se face această împărţire a rugăciunii în părţile ei. (Ep. Teofan, traducere, Spre fericita pomenire a Stareţului Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, ed. IV,1904, pag.194).

43. Rugăciunea minţii sau cea lăuntrică. Funia acestei rugăciuni. (Ep. Teofan, idem, pag.193).

44. Rugăciunea minţii. Calea către Domnul a celui ce s-a pocăit este calea lăuntrică, ce se săvârşeşte în minte şi în inimă. (Ep. Teofan, Tâlcuirea psalmului 33, ed. II-a, pag. 47).

45. Grija de a sta cu mintea în fata lui Dumnezeu. Căutaţi şi veţi afla. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, IV, nr. 572).

46. Rugăciunea inimii mişcată de duhul. Ea este partea celor desăvârşiţi, este accesibilă tuturor şi neîncetată. (Ep. Teofan, Războiul nevăzut, pag.194).

47. Rugăciunea inimii; ostenitoare şi mişcătoare de sine. Lucrarea acestor două chipuri de rugăciune în inimă: mintea este când lucrătoare, când contemplativă. Prin lucrătoare ea biruie patimile, iar prin contemplativă Îl vede pe Dumnezeu. (Ep. Teofan, Scrisori despre viaţa duhovnicească, pag.198).

48. Când rugăciunea inimii, cea lăuntrică, va prinde putere, atunci ea va începe să dirijeze rugăciunea verbală. De aici se va înflăcăra rîvna pentru rugăciune, căci atunci raiul va fi în suflet. (Ep. Teofan, Scrisori către felurite persoane, pag. 408).

49. Rugăciunea de sine mişcătoare este de două feluri: într-unul omul are puterea să se supună sau nu duhului de rugăciune, iar în celălalt, nu are puterea să facă nimic, ci este răpit de rugăciune şi este ţinut acolo într-însa de o altă putere. (Ep. Teofan, Scrisori despre viaia duhovniceascâ, pag.145).

50. Rugăciunea mişcată de duhul: se întâmplă atunci, când tragerea spre rugăciune te află singură şi te obligă să te rogi şi nu-ţi dă pace până când nu se va revărsa rugăciunea în întregime. (Ep. Teofan, Tâlcuirea primelor opt capitole din Epistola Sf. Apostol Pavel către Romani, ed. IIa, 1890, pag. 522 – 523).

165

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: