Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 4, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:55

Şi voi, nu numai că n-aţi fi rostit vreo hulă împotriva ei, dar aţi fi fost gata să vă puneţi şi sufletul pentru ea, simţind din lucrarea însăşi şi din experienţă un negrăit folos pentru sufletele voastre, ce vine din această luare aminte a minţii.

Pentru izbăvirea voastră şi a tuturor celor ce se îndoiesc din mrejele marelui rău sufletesc, eu nu găsesc o lecuire mai potrivită, decât să vă arăt, pe cât îmi va ajuta Domnul în această privinţă,cum Şfinţii noştri Părinţi purtători de Dumnezeu, întemeindu-se pe nezdruncinata piatră a Sfintei Scripturi, învaţă despre această a tot sfântă rugăciune, care se săvârşeşte de către minte şi inimă.

Ba chiar voi înşivă, când veţi vedea limpede şi la arătare adevărul învăţăturii Sfinţilor Părinţi, şi când, cu ajutorul darului lui Dumnezeu, care se va atinge de sufletele voastre, vă veţi vindeca de neputinţa voastră duhovnicească, îi veţi aduce lui Dumnezeu o pocăinţă sinceră de rătăcirea voastră şi vă veţi învrednici de mila Lui şi de desăvârşita iertare a păcatului nostru.

În al doilea capitol, Stareţul Paisie lămureşte de unde îşi trage începutul rugăciunea lui Iisus ce se face cu mintea şi ce fel de mărturii, luate din Sfânta Scriptură, aduc despre ea Părinţii purtători de Dumnezeu.

Să vă fie cunoscut că după scrierile Sfinţilor Părinţi, există două rugăciuni ce se fac cu mintea.

Una este pentru noii începători, care corespunde cu lucrarea; alta este pentru desăvârşiţi, care corespunde cu vederea.

Prima este începutul, a doua este sfârşitul, căci lucrarea este înălţarea spre vedere.

Trebuie să ştiţi, că după Sfântul Grigorie Sinaitul, există primele opt vederi, pe care numărându-le, el spune astfel: „Noi numărăm primele opt vederi:

întâia – despre Dumnezeu, fără formă şi fără început, nezidit, pricina tuturor, Unitatea întreită în Dumnezeu mai presus de cele ce există;

a doua – despre puterile gândite, cu ordinea şi întocmirea lor;

a treia – alcătuirea celor existente;

a patra – pogorământul plin de supraveghere a Cuvântului;

a cincea – învierea de obşte;

a şasea – înfricoşata Judecată şi a doua venire a lui Hristos;

a şaptea – munca veşnică

şi a opta – Împărăţia Cerurilor care nu are sfârşit.

Mă voi stărui, acum, după puterea slabei mele judecăţi, să lămuresc în ce putere trebuiesc înţelese lucrarea şi vederea.

Să fie cunoscut – o spun aceasta celor ce sunt asemenea mie, celor mai simpli călugări – că întreaga nevoinţă monahală, cu care cineva, cu ajutorul lui Dumnezeu, se nevoieşte în dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, în blândeţe, smerenie şi răbdare şi în toate celelalte porunci dumnezeieşti şi părinteşti, în desăvârşita supunere – după Dumnezeu – cu sufletul şi cu trupul, în post, în priveghere, în lacrimi şi în celelalte ohoseli trupeşti, în săvârşirea plină de osârdie a pravilei de biserică şi de chilie, în exerciţiul rugăciunii mintale şi tainică, în plâns şi în cugetarea despre moarte – toată nevoinţa de acest fel, atâta timp, cât încă mintea se conduce de omeneasca putere proprie şi de liberul ei arbitru, pe cât se ştie, se numeşte lucrare; însă nu se numeşte în nici un caz vedere.

141

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: