† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 4, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:53

Şi cu toate că vrăjmaşul îi poate insufla şi lui o bucuroasă părere de sine şi gânduri de fariseu, totuşi, el întâmpină în acest binevoitor o bunăvoinţă de a chema pe Hristos împotriva tuturor gândurilor rele şi, în felul acesta, nu ajunge la nici o izbândă în cursele sale.

Dar vă spune cineva, că şi cel dintâi are putinţă să-L cheme pe Hristos împotriva atacului vrăjmaş. Da, are putinţă, dar fiecare ştie din experienţă, că în vremea de acum înfăptuitorii pravilei din afară nu au obiceiul să înveţe rugăciunea ce se face împotriva gândurilor.

Astfel de oameni nu vor să primească cuvintele, rostite sau scrise, despre atenţia lăuntrică, în care se cuprinde ştiinţa rugăciunii ce se face împotriva gândurilor rele. şi nu numai o primesc, ci se şi împotrivesc, şi punându-i înainte pe învăţătorii lor, suslin, că Sfinţii Părinţi n-ar fi rânduit pentru noi începătorii lucrarea minţii, ci numai cântarea de psalmi, de tropare şi canoane rostite cu gura şi cu limba.

Şi cu toate că ei vorbesc şi învaţă acest lucru în chip greşit, totuşi, toţi îl ascultă, fiindcă astfel de rugăciune nu cere nici un fel de învăţătură, sau lepădare de poftele lumeşti, ci fiecare, fie că e monah sau mirean, se poate ruga astfel, e destul să dorească numai acest lucru.

Pe când sfinţita lucrare a minţii, fiind o artă slăvită şi plăcută lui Dumnezeu între celelalte arte şi cerând nu numai lepădarea de lume cu poftele ei, ci şi multe îndrumări şi învăţături, nu găseşte îndeplinitori în sânul monahilor.

În faţa tuturor celor arătate, trebuie să ne ferim de abaterile ce se fac spre dreapta sau spre stânga, adică de deznădejde şi de încredere în sine.

Observând că în viaţa celor ce învaţă lucrarea minţii se întâmplă uneori căderi nevrute, întâmplătoare, iar nu intenţionate, care sunt numite de Părinţi greşale de toate zilele, nu trebuie să cădem în îndoială, căci atât propăşirea cât şi căderea în cele bune spre cele potrivnice se face după măsura fiecăruia.

Pe de altă parte, auzind despre marea milă a lui Dumnezeu, faţă de noi păcătoşii, noi nu trebuie să ne încredem în noi înşine, ci să ne apropiem de această sfântă lucrare a minţii cu frică, cu o mare smerenie şi împlinirea poruncilor, după putere.

Dându-ne seama, că atât mijlocirea în noi înşine, cât şi deznădăjduirea sunt insuflate de vrăjmaş, să fugim cu tărie şi de una şi de cealaltă. şi în acest chip cu multă cercetare în ale Sfintei Scripturi şi folosindu-ne de sfaturile celor iscusiţi, să învăţăm această lucrare întru smerenie.

Sfinţii Părinţi, care învaţă să biruim patimile şi să curăţim inima de patimi rele numai cu poruncile lui Hristos; arată nevoitorilor să aibă două din cele mai puternice arme: frica de Dumnezeu şi amintirea prezenţei de pretutindenea a lui Dumnezeu, după cele ce s-au zis: „prin frica de Dumnezeu oricine se abate de la rău” şi „văd pe Domnul pururea înaintea mea ca să nu mă clatin” afară de aceasta, ei mai propun să avem amintirea morţii şi gheenei, şi în plus, citirea Sfintelor Scripturi.

Toate acestea sunt bune pentru bărbaţii buni şi plini de evlavie, dar şi pentru cei nesimţitori şi împietriţi, chiar de li s-ar descoperi însăşi gheena sau Dumnezeu în chip nevăzut, aceste arătări nu ar trezi în sufletele lor nici un fel de frică.

130

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: