† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 5, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 16:48

ÎNVĂŢĂTURA STAREŢULUI PAISIE
DESPRE RUGĂCIUNEA LUI IISUS CE SE SĂVÂRŞEŞTE DE MINTE ÎN INIMĂ

  • Textul acesta este scos din lucrarea lui: S. Cetvericov, asupra lui Paisie, tradusă în româneşte de Patriarhul Nicodim, pag. 208 – 236, cap. II, partea IV: „Învăţătura stareţului Paisie, despre rugăciunea lui Iisus, care se săvârşeşte de minte în inimă”.
  • „Amintirea lui Iisus în inimă, fiind dulce, curată şi neîncetată, scoate la iveală o luminare negrăită”. Sf. Marcu, Mitrop. Efesului.

Învăţătura Stareţului Paisie despre rugăciunea lui Iisus, ca şi învăţătura lui despre monahism, este strâns legată în această privinţă de învăţătorul şi prietenul său, Schimonahul Vasilie, despre rugăciunea lui Iisus, care este vădită de el în predosloviile cărţilor Sfântului Grigorie Sinaitul, Fericitul Filotei Sinaitul şi Fericitul Isihie Ierusalimiteanul.

Stareţul Vasilie îşi începe predoslovia la cartea Sfântului Grigorie, arătând părerea greşită a celor ce cred că lucrarea minţii este potrivită numai celor desăvârşiţi, care au ajuns la nepătimire şi sfinţenie.

Cei ce se gândesc astfel; îşi mărginesc rugăciunea numai la o îndeletnicire din afară a cântărilor de Psalmi, a troparelor, a canoanelor, fără să înţeleagă că o astfel de rugăciune din afară ne este dată de Sfinţii Părinţi numai ca ceva vremelnic, având în vedere neputinţa şi pruncia minţii noastre, în scopul ca noi, desăvârşindu-ne treptat, să ne ridicăm pe treptele lucrării minţii şi să nu rămânem nicidecum la rugăciunea cea din afară.

După cuvintele Sfântului Grigorie, numai pruncii se pot gândi că, săvârşind rugăciunea din afară cu gura, săvârşesc un lucru mare, şi mângâindu-se cu cantitatea celor citite, îl cultivă pe fariseul cel dinlăuntru.

După cuvintele Sfântului Simebn Noul Teolog, acela care se mărgineşte la săvârşirea din afară a rugăciunii, nu poate ajunge la pacea lăuntrică, şi să propăşească în virtute, fiindc,ă el este asemenea cu cel ce duce război cu vrăjmaşii într-o noapte întunecoasă; el aude glasurile vrăjmaşilor, primeşte răni de la ei, dar nu vede lămurit cine sunt ei, de unde au venit, cum şi pentru ce se luptă cu dânsul?

După cuvintele Sfântului Isaac Sirul şi ale Prea Cuviosului Nil Sorschi, dacă cineva ar vrea să abată năvala vrăjmaşilor şi să stea împotriva vreunei patimi sau vreunui gând viclean numai cu rugăciunea din afară şi cu simţirile din afară, acela s-ar dovedi repede înfrânt de mai multe ori: fiindcă demonii – biruindu-l în luptă – şi apoi supuindu-i-se din nou de bunăvoie îşi bat joc de el şi îl îndeamnă spre slava deşartă şi spre încrederea în sine, ridicându-l chiar şi la treapta de învăţător şi păstor de oi.

Din cele spuse, se poate vedea tăria şi credinţa în ce este atât rugăciunea minţii cât şi rugăciunea din afară. Nu trebuie să socotim că Sfinţii Părinţi, atunci când ne opresc de la rugăciune fără măsură ce se face pe din afară şi când se îndreaptă spre rugăciunea minţii, nimicesc prin aceasta rugăciunea din afară. În nici un chip! Fiindcă toate lucrările sfinte ale Bisericii sunt statornicite într-însa de Sfântul Duh, şi toate pricinuiesc taina întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, şi nu este nimic omenesc în rânduielile Bisericii, ci totul este lucrarea darului lui Dumnezeu, ce nu creşte prin vrednicia noastră şi nu se micşorează prin păcatele noastre.

Dar cum noi nu vorbim despre cele ale tipicului Sfintei Biserici, ci despre pravila deosebită şi vieţuirea în parte a fiecărui dintre monahi, adică despre rugăciunea minţii, ca despre o asemenea lucrare, care de obicei trage către sine darul Sfântului Duh prin râvna şi prin inima dreaptă, iar nu numai prin cuvinte, ce se rostesc fără luare aminte cu gura şi cu limba. şi cu această lucrare mintală se poate îndeletnici cu înţelepciunea nu numai cel desăvârşit, ci chiar şi orice nou începător şi pătimaş, păzindu-şi inima.

Şi de aceia Sfântul Grigorie Sinaitul, ca unul care a cercetat şi judecat mai mult decât oricine şi până în cele mai subţiri amănunte, prin darul Sfântului Duh, care trăia în el, – vieţile şi scrierile şi nevoinţele duhovniceşti ale tuturor sfinţilor -, ne porunceşte să punem toată stăruinţa în rugăciunea minţii.

Tot astfel şi Sfântul Simeon al Tesalonicului, porunceşte şi-i sfătuieşte pe arhierei şi pe preoţi şi pe monahi, şi pe mireni să rostească această sfinţită rugăciune în orice vreme şi în orice ceas, s-o spună ca şi cum ar fi răsuflarea, fiincă nu este o armă mai tare nici pe pământ, nici în cer, spune el împreună cu Sfinţii Apostoli, decât numele lui Iisus Hristos.

Şi să mai ştii, bunule ostenitor al acestei sfinţite lucrări, că învăţătorii şi nenumăraţii lucrători ai acestei lucrări, n-au trăit numai în pustie şi în sihăstrie singuratici, ci în cele mai mari lavre şi oraşe. De pildă, Sfinţitul Patriarh Fotie, ridicat în scaunul de Patriarh din slujba de senator, care nefiind monah, a învăţat lucrarea minţii, se afla pe locul său înalt şi a propăşit în aşa măsură într-însa, încât – după cuvintele Sfântului Simeon Tesaloniceanul – faţa lui era luminată de darul Sfântului Duh, ca un al doilea Moise.

125/126

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: