† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 5, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 17:14

377. Nu te înşela cu dulceţurile lăuntrice, fără cruce, ele sunt lipsite de temei şi sunt primejdioase. Socoteşte pe tot omul mai bun decât tine. Fără acest gând, dacă cineva ar face minuni, este departe de Dumnezeu.

378. Mă întrebi pentru ce se întâmplă înşelarea în vremea când săvârşeşte cineva rugăciunea lui Iisus? Ea se întâmplă nu din pricina ei, ci din felul cum se săvârşeşte, tocmai din pricina felului despre care se scrie în Filocalie. Acel fel trebuieşte îndeplinit numai împreună cu îndrumător, care cunoaşte această lucrare, şi studiat în faţa ochilor lui. Dar cine se va apuca singur de această lucrare, călăuzit numai de simpla ei descriere, acela nu poate ocoli înşelarea. Acolo este descrisă numai singura trăsătură din afara lucrării, dar ceea ce este de adăugat de stareţ, care vede ceea ce este de trebuinţă pentru îndeplinirea rânduielii lăuntrice, asta nu se află acolo.

Cel ce trece printr-o asemenea lucrare fără un povăţuitor, care să fie de faţă, rămâne în chip firesc numai lucrarea din afară, îndeplinind cu străşnicie ceea ce i se porunceşte referitor la poziţia trupului, la respiraţie şi la privirea în inimă, şi cum acest fel de metode pot duce în chip firesc până la un anumit punct, către concentrarea atenţiei şi către căldură, atunci acela neavând un povăţuitor, care să-i spună cu o dreaptă hotărâre cât preţ are schimbarea ce se petrece într-însul, ajunge la gândul că a aflat ceea ce a căutat, cu alte cuvinte că l-a luminat darul, în timp ce el nu este; şi începe să-şi închipuie că el are darul, neavându-l.

Tocmai aceasta este înşelarea, care mai târziu va schimba tot cursul următor al vieţii lăuntrice. Iată pentru ce vedem astăzi, că stareţii sfătuiesc să nu te apuci deloc de asemenea metode din pricina primejdiilor pe care le scot în cale. Prin ele înşile nu pot da nimic în legătură cu darul, fiindcă darul nu se leagă prin nimic din cele din afară, ci se pogoară numai asupra rânduielii lăuntrice. O rânduială lăuntrică cuviincioasă va atrage şi fără ele lucrarea darului.

Această rânduială este ca în timpul rugăciunii lui Iisus, să trăieşti în prezenţa lui Iisus, să încălzeşti simţăminte de evlavie şi frica lui Dumnezeu, să nu-ţi faci nici o îngăduinţă, să asculţi totdeauna şi în toate de conştiinţa ta şi să o păzeşti nepătată şi paşnică şi să o predai întreagă viaţă – şi cea lăuntrică şi cea din afară – în mâinile Domnului. Din aceste stihii duhovniceşti, darul lui Dumnezeu venind la vremea sa, topindu-se într-o singură putere, aprinde focul duhovnicesc al prezenţei darului în inimă.

Pe această cale, e greu să cazi în vreo părere. Dar chiar şi aşa e mai bine să ai un povăţuitor, care să fie de faţă şi să audă glasul. Fiindcă aceşti doi descoperă ceea ce este înlăuntru.

122

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: