† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 6, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 18:08

336. Fi cu bărbăţie! Când a scăzut în tine căldura duhului, trebuie să ai grijă să ţi-o statorniceşti iar prin toate mijloacele, căzând cu frică şi cu cutremur înaintea lui Dumnezeu. Totul vine de la El.

Urâtul, plictiseala, îngreuierea duhului şi trupului vor veni uneori poate, pentru multă vreme. Nu trebuie să ne speriem, ca să stăm cu tărie la locul nostru, îndeplinind cu osârdie pravilele primite şi fără să aşteptăm ca să ajungi să-ţi piară din suflet orice gust şi râvnă: Nu aştepta de asemenea, ca în suflet să fie întotdeauna aceeaşi căldură şi dulceaţă. Nu se întâmplă aşa ceva niciodată.

Dimpotrivă, să te aştepţi mereu la schimbări neprevăzute. Când va veni lâncezeala şi îngreuierea, să te gândeşti că acesta eşti dumneata, cel adevărat, aşa cum eşti, iar dulceaţa duhovnicească primind-o, s-o socoţi ca pe o nemeritată milă!

337. Tu să priveşti la fraţii tăi ca şi cum ai merge pe munte sau pe o culme, iar tu te afli în prăpastie jos de tot. şi dacă sufletul va începe să vadă vreun frate mai jos de el, trebuie să-ţi afli prihană cu putere şi să te grăbeşti să ceri de la Domnul iertarea. Aceasta este fum şi duhoare de iad; învaţă-te pe toate căile ca să te bucuri mai mult atunci, când alţii se poartă dispreţuitor cu tine, când te mustră sau chiar te obijduiesc, decât atunci când te mângâie şi-ţi aduc măguliri. Aceasta este calea cea mai plină de nădejde, ce duce la smerenie.

338. Oare mai stăruie în tine starea de căldură de altă dată? Ea trebuie păstrată. Temelia ei este smerenia. De îndată ce se va micşora smerenia, va răzbi numaidecât răceala. Fiindcă atunci când sufletul începe să se socoate că este ceva, Domnul pleacă de îndată şi el a rămas singur, singur cu el însuşi, sufletul se răceşte. Să nu zici cu limba: sunt un nimic, ci trebuie să simţi aceasta în inimă, nimicnicia ta proprie. şi pururea Domnul îţi va fi aici, El Care a făcut toate din nimic şi Care mai crează. Domnul îţi va da căldura, dar trebuie să adaugi şi osteneala ta proprie.

Această osteneală este, cum s-a spus acum, smerenia şi, luarea aminte şi căderea la faţa Domnului, cu durere, la lăuntrul inimii – fără încetare – la orice lucru şi cuvânt, în timpui mişcării şi şederii, acasă şi la biserică. Domnul să te înţelepţească! Citeşte Sfintele Cărţi şi tot ce-ţi este de folos. Însuşeşte-ţi-le prin cugetare, înfăptuieşte-le în viaţă şi în sufletul tău.

339. În fiecare zi trebuie să-ţi depeni în minte urzeala unui anumit gând pentru care ai avut tu râvnă mai deosebită, şi pe care să-l faci să-ţi cadă în inimă. Fără această deasă învăţătură de a gândi sufletul nostru va slăbi.

340. Se spune că slava deşartă este un tâlhar de casă, care este în înţelegere cu tâlharii din afară! El le deschide ferestrele şi uşile; aceia intră şi săvârşeşte înlăuntru o mare pustietate. Cine ştie? Poate că acea întunecare, care ţi s-a întîmplat şi care a trecut repede, îndată ce te-ai rugat, este un vicleşug din partea vrăjmaşului, ca să dea naştere la gânduri trufaşe; uite ce puternică este rugăciunea! De îndată ce te-ai rugat, totuşi demonii au fugit. Adu-ţi aminte: după slava deşartă, au fost şi gânduri? Atunci să ştii că vrăjmaşul vrea ca tu să te înfumurezi deplin.

341. Ai aflat cartea aceea? Citeşte-o, meditează şi trece-o în trăirea ta, cu înfăptuirea. Rodul şi scopul citirii este să-ţi treci învăţăturile în viaţă. Dacă citeşti fără să faci vreo schimbare a vieţii tale proprii, nu-ţi va fi de folos, ci mai degrabă spre vătămare. În chipul acesta se adună în minte numai teoriile care nu te învaţă să te preschimbi tu însuţi pe tine, ci să-i osândeşti pe alţii. Aibi urechi şi ascultă aceasta. De ai Filocalia, caută-l şi citeşte-l pe Isichie, unde scrie despre trezvie. E acolo descrisă povăţuirea pentru călăuzirea şi tocmirea gândurilor. Citeşte cu mai multă atenţie, primeşte-le cu toată dragostea, tragere de inimă şi apoi lucrează cu cele arătate acolo.

Trebuie să-ţi agoniseşti cu orice preţ frica de Dumnezeu. Ea este rădăcina oricărei ştiinţe şi a tot ce este bun. Când ea stăpâneşte în suflet, atunci totul merge bine, şi înlăuntru şi în afară. Stăruieşte mai întâi de toate s-o aprinzi în tine în fiecare dimineaţă. Apoi ea le va întări pe toate ca un fel de pârghie.

113

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: