† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 10, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:15

244. Ca să nu rosteşti nici un cuvânt de mânie este o mare desăvârşire. În temelia ei stă o inimă din care lipseşte întărâtarea, care, ca o scânteie, este acoperită de lăsarea omului în voia lui Dumnezeu, cu conştiinţa că Dumnezeu îi îngăduie neplăcerile ca să-l încerce şi să se arate în faţa ochilor noştri, cât de temeinic este bunul mers al omului nostru cel dinlăuntru. Acest lucru ne şi obligă să ne purtăm în asemenea cazuri cu blândeţe, crezând că Însuşi Dumnezeu ne vede în această clipă. Este adevărată şi ideea dumitale, că cei ce ne pricinuiesc neplăceri sunt uneltele vrăjmaşului. De aceea când cineva îţi face neplăceri, să socoţi întotdeauna că în urma lui stă vrăjmaşul care îl aţâţă şi-i insuflă vorbele şi lucrurile pline de ocară.

245. Tâlcul acestei parabole este limpede. Această femeie frumoasă preînchipuie un suflet căzut care s-a întors la Domnul cu pocăinţă şi care s-a unit cu El, pentru ca să fie numai al Lui şi numai Lui să-I slujească. Prietenii de mai înainte sunt patimile. Fluierul lor este mişcarea gândurilor pătimaşe, simţămintelor păcătoase şi dorinţelor pline de pofte. Fuga în liniştea lăuntrică este ascunderea în adâncul inimii, pentru ca să stea acolo înaintea Domnului. Când aceasta se va săvârşi înlăuntru, atunci tot ce este pătimaş, ori de ce natură ar fi, dar care tulbură sufletul, va pleca de la sine şi sufletul se va linişti.

246. şi în genere, pune-ţi ca o lege, să măsori cele îngăduite prin lucrarea pe care ele o produc înlăuntru. Ceea ce zideşti, să-ţi îngădui; iar lucrul care te tulbură, să nu ţi-l îngădui în nici un chip. Cine dintre cei cu mintea sănătoasă va întinde mâna spre paharul cu băutură, în care este pusă otravă, dacă cunoaşte acest lucru?

247. Pentru ca gândurile să nu rătăcească, trebuie să avem un astfel de simţământ încât să păstreze, fără ieşire, în inimă cu Dumnezeu, şi atunci gândurile străine nu-şi vor găsi loc acolo. Pentru ca să nu osândim pe alţii, trebuie să simţim adânc păcătoşenia noastră şi să arătăm o sinceră părere de rău, plângându-ne sufletul ca şi când ar fi mort. Cineva a spus: când în casa ta se află un mort, nu vei începe să te îngrijeşti de cei morţi pe la vecini.

248. Când năvălesc gândurile rele, trebuie să-ţi întorci ochiul minţii din faţa lor şi, întorcându-te spre Domnul, să le izgoneşti cu numele Lui. Dar când un gând îţi va mişca inima, şi ea ca o vicleană, încetul cu încetul se va îndulci cu el, atunci trebuie să te ocărăşti şi să-L rogi pe Domnul, să te miluiască şi să te baţi până când în inimă se va naşte un simţământ potrivnic; de pildă, în locul osândirii, înălţarea altuia sau, cel puţin, un singur simţământ de respect.

Iată pentru ce trebuie să ne pregătim din timp un locşor liniştit în inimă la picioarele Domnului. Se va întâmpla vreo alarmă? Să fugim imediat acolo şi să strigăm, să strigăm ca şi cum am da socoteala de neagra neputinţă şi Domnul ne va ajuta; totul se va linişti.

249. Omul care este cu conştiinţa şi cu patima de partea celor pătimaşe, este în întregime pătimaş, şi potrivnic lui Dumnezeu. Omul, care este de partea celor nepătimaşe, cu toate că e plin de patimile care duce la luptă, totuşi, nu este potrivnic lui Dumnezeu, pentru că nu iubeşte patimile, şi are dorinţa să nu facă aşa cum e îndemnat de ele, ci după voia lui Dumnezeu.

91

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: