† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 10, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 17:03

208. Odată cu aceasta nu uita următoarea îndrumare a Sfântului Scărar. Ea ne descoperă calea de ridicare la Dumnezeu sub chipul unei scări cu patru trepte. Unii, zice el, îmblânzesc patimile; alţii cântă, adică se roagă cu gura; cei de a treia treaptă se îndeletnicesc cu rugăciunea minţii; cei de treapta a patra, intră în vedenie. Cei ce vor să se ridice pe aceste patru trepte nu pot începe de sus, ci trebuie să înceapă de jos şi, călcând pe întâia treaptă, de pe aceasta urcă la următoarea, apoi la a treia şi abia mai târziu la a patra. Pe această cale fiecare poate intra în cer.

Mai întâi trebuie să te nevoieşti pentru îmblânzirea şi împuţinarea patimilor; apoi să te îndeletniceşti cu psalmodia, adică să te deprinzi să te rogi cu gura; mai departe să te rogi cu mintea şi, în sfârşit, dobândeşti putinţa să te ridici cu vedenia. Prima este lucrarea noilor începători, a doua este lucrarea celor ce cresc în propăşire, a treia este a celor ce au ajuns la sfârşitul propăşirii, iar a patra este a celor desăvârşiţi.

209. Aşadar, începutul nu este altceva decât micşorarea şi îmblânzirea patimilor, iar cele ce nu se împuţinează prin alt mijloc, decât prin trezvia inimii şi luarea aminte. Prin urmare, cel ce trece prin toate acestea pe rând, făcând toate la rândul lor, acela poate că, după ce i se va curăţi inima de patimi, să se apuce din tot sufletul de cântarea de psalmi şi de lupta împotriva gândurilor şi să privească ia cer cu ochii simţirilor sau să-l contemple cu ochii gândiţi ai sufletului şi să se roage curat cu adevărat, cum se cade.

210. Când te rogi cu simţirea, unde-ţi este luarea aminte dacă nu în inimă? Simţirea întotdeauna atrage către sine luarea aminte. În cap este un târg plin de îmbulzeală. Acolo nu te poţi ruga lui Dumnezeu. Că uneori rugăciunea merge bine şi de la sine, e un semn bun. Înseamnă că ea a început să se altoiască în inimă. Păzeşte-ţi inima ca să nu fie legată de ceva, stăruieşte-te să-ţi aduci aminte de Dumnezeu, văzându-L de faţă şi lucrând înaintea Lui.

211. Dumneata plănuieşti să te faci sihastru. Dar uite care este paşterea dumitale! Stai şi strigă: Doamne miluieşte! Când nu ai legătură cu oamenii, atunci prin ce oare îţi vei îndeplini voia lui Dumnezeu? Prin nimic decât printr-o cuviincioasă stare a omului lăuntric. Dar aceasta prin ce se dobândeşte?

Prin neîncetata aducere aminte de Dumnezeu cu frică şi prin aducerea aminte de moarte. Deprinderea de a urma înaintea lui Dumnezeu sau în pomenirea de Dumnezeu, este atmosfera vieţii duhovniceşti. În chip firesc ea ar trebui să fie în duhul vostru care sunteţi zidiţi după chipul lui Dumnezeu, dar deprinderea nu este decât din cauza căderii noastre faţă de Dumnezeu. Drept urmare, ne stă în faţă osteneala de a dobândi deprinderea să umblăm înaintea lui Dumnezeu.

În esenţă, ea constă în încordarea de a sta în chip conştient înaintea feţei lui Dumnezeu Cel ce este pretutindenea; dar ea se mai susţine şi prin alte lucrări lăuntrice, care intră în alcătuirea vieţii duhovniceşti. Dar şi aici este o osteneală şi anume: să călăuzim aceste lucrări spre scopul propus.

În această direcţie trebuieşte îndreptată şi citirea şi cugetarea şi rugăciunea şi toate îndeletnicirile şi legăturile trebuiesc astfel îndeplinite încât ele să nu stânjenească şi să nu tulbure aducerea aminte de Dumnezeu. Şi la toate acestea trebuie să adăugăm, unde se cuvine să stăm cu conştiinţa sau cu luarea aminte.

Mintea o avem în frunte şi oamenii conduşi de minte (oamenii de ştiinţă) numai în cap trăiesc. Trăiesc în cap şi sufăr de o neîncetată înviforare de gânduri. Această înviforare nu îngăduie atenţiei să se oprească asupra unui singur punct. Mintea nu poate nici să se oprească în singură cugetare de Dumnezeu atâta vreme cât se găseşte în cap. Mereu fuge în toate părţile.

Pe acest temei, celui ce doreşte să se statornicească în unica cugetare de Dumnezeu i se dă poruncă să lase capul să se coboare cu mintea în inimă şi acolo să stea, fără să iasă de acolo cu luare aminte. Numai atunci când mintea se va uni cu inima, putem să ne aşteptăm la un succes în aducerea aminte de Dumnezeu.

Încearcă acum să-ţi propui drept ţintă atingerea acestei stări şi începe să te mişti spre acest scop. Să nu crezi că aceasta este o osteneală, care întrece puterile, dar nici să nu socoţi că este atât de uşor încât e destul să vrei, şi treaba s-a şi făcut.

Prin metoda prin care se atrage mintea spre inimă este tocmai împreună simţirea cu rugăciunile citite şi auzite; căci simţămintele inimii stăpânesc de obicei asupra minţii. Dacă vei îndeplini cum se cuvine prima metodă, atunci rugăciunea dumitale va merge cu simţămintele. Aceste simţăminte se vor schimba potrivit cu cuprinsul rugăciunilor. Eu nu vorbesc aici despre simţăminte obişnuite, ci numai despre acelea dintre ele, care au puterea să prindă întreaga cunoştinţă şi toată inima, care sunt în stare să lege sufletul, fără să-i mai dea libertatea să-şi continue citirea, ci numai să atragă mereu atenţia asupra lor.

Acestea sînt simţăminte deosebite; şi ele de îndată ce se nasc, dau naştere în suflet rugăciunilor proprii potrivit cu felul lor de a fi. Aceste simţăminte şi rugăciuni deosebite, care iau, naştere în inimă, nu tre buiesc întrerupte prin continuarea rugăciunilor citite, ci oprind citirea, să li se dea libertatea de a se revărsa până se vor goli cu totul şi simţirea va deveni egală cu simţirile obişnuite ale rugăciunilor. Această metodă e mai puternică decât prima şi coboară mai repede mintea în inimă. Dar nu-şi poate arăta lucrarea decât după prima metodă sau odată cu ea.

212. Ajung să cred că te afli tot în cap, încă, dar nu în inimă. Coboară-te în inimă şi îndată te vei preţui aşa cum se cuvine: Dumneata ţi-ai arătat dorinţa să ajungi la simţământul propriei netrebnicii.

Uite, tocmai acest lucru vei începe să-l descoperi şi să-l simţi de îndată ce te vei coborî în inimă. Cu cât mai adânc te vei coborî, pe atât mai repede ţi se va vădi acest lucru.

82/83

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: