† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 11, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 23:13

143. Când înlăuntru se întemeiază o neieşită petrecere, atunci se întemeiază şi starea noastră în lumea lui Dumnezeu; şi răsturnat: numai atunci petrecerea dinlăuntru este vrednică de încredere, când se va întări şi starea noastră în altă lume.

144. Astfel, intrând înlăuntru; întăreşte-te întru vederea lumii celei duhovniceşti şi începe să aprinzi lucrarea vieţii celei duhovniceşti în tine, sau, treci mai întâi la cugetare, pentru ca mai târziu să ai şi tu în simţirea ta starea arătată; totul însă atârnă de aşezarea mântuitoare a minţii şi a inimii.

Pregătirea esenţială şi de neînlăturat pentru aceasta este petrecerea înlăuntru şi vederea lumii duhovniceşti. Întâia dintre ele introduce, iar a doua aşază pe om într-o anume atmosferă duhovnicească, prielnică unei vieţi care arde. De aceea, se poate spune, că e de ajuns numai să pomeneşti aceste două lucrări pregătitoare şi restul se va face de la sine. Nu e de mirare. Dacă nu te aduni înlăuntru şi nu te deprinzi spre râvna aceasta, dacă nu te statorniceşti unde trebuie şi nu cunoşti locul inimii, cum poţi duce o viaţă activă bine rânduită? E ca şi cum ai mişca inima din loc şi ai cere viaţă.

145. E de foarte mare însemnătate în viaţa duhovnicească să te afli într-o anumită simţire. Cine o are, acela se află deja înlăuntrul său şi în inima sa, fiindcă noi întotdeauna suntem cu atenţia în latura noastră activă şi dacă lucrarea noastră o avem în inimă, atunci şi noi suntem în inimă.

146. Duhul darului locuieşte în creştin din timpul botezului şi mirungerii. Dar apropierea noastră de tainele pocăinţei şi împărtăşaniei nu este oare aceasta o primire de îmbelşugate râuri de dar? Celor ce au deja Duhul se cuvine să le spunem: „nu stingeţi Duhul” (1 Tes. 5,19). Dar cum le-am putea acestora spune: „umpleţi-vă de Duhul”!

Prin urmare, darul Sfântului Duh se dă tuturor creştinilor, pentru că aşa e puterea credinţei creştine. Dar Duhul care trăieşte în creştini, lucrează la mântuirea lor nu singur, ci împreună. cu acţiunile libere ale însuşi creştinului. De aceea, în această privinţă, creştinul poate atât să se întristeze, cât să şi stingă, precum şi poate mijloci el singur starea în care Duhul să-şi arate lucrările în chip simţit.

Când se întâmplă acest lucru, atunci creştinul îşi dă seama că se află într-o stare neobişnuită, care se rosteşte ca o bucurie liniştită, adâncă, dulce, ce suie uneori până la încântarea duhului. Iată ce înseamnă îmbătare duhovnicească: punând-o faţă în faţă cu îmbătarea de vin, Apostolul spune: nu beţia aceea, ci dimpotrivă pe aceasta, căutaţi-o; şi o numeşte el umplerea de Duhul.

Aşa încât, porunca de a ne umple de Duhul nu este altceva decât dreptarul care ne îndeamnă să ne purtăm în aşa chip sau să folosim din partea noastră astfel de acţiuni, încât să se mijlocească sau să se dea putinţă şi cuprins Sfântului Duh ca să se arate în chip simţit, lucrând în chip simţit asupra inimii.

În scrierile bărbaţilor dumnezeieşti, care s-au învrednicit de un astfel de dar şi care chiar au petrecut neîntrerupt sub umbrirea lui, găsim că sunt arătate îndeosebi două lucruri care sunt necesare omului în acest scop şi anume: curăţia inimii de patimi şi întoarcerea cu rugăciune la Dumnezeu. Aceleaşi mijloace ni le-a descoperit şi Apostolul Pavel.

El ne învaţă mai sus, cum trebuieşte curăţit sufletul de patimile poftei şi mâniei, iar acum îndată după cuvântul: umpleţi-vă de Duhul, alătură şi rugăciunea. Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut aceste două mijloace şi în tâlcuirea lui.

Cu rugăciunea îi deschide Duhului lui Dumnezeu libertatea de a lucra asupra inimii, despre asta, de altminteri el se rosteşte când zice: „Cei ce cântă psalmi, se umplu de Duh”. Dar că tot acolo duce şi curăţirea de patimi, despre aceasta se rosteşte îndată după cuvintele acestea: „Oare în puterea noastră stă să ne umplem de Duhul?

Da, în puterea noastră. Când vom curăţi sufletul de minciună, de cruzime, de desfrâu, de necurăţenie şi de iubirea de averi, când ne vom face buni la suflet, plini de milostivire, cu grija de noi înşine, când nu se află în noi nelegiuire, luarea în râs, când noi ne vom face vrednici de El, atunci ce va opri pe Sfântul Duh să se apropie şi să vină în zbor către noi? şi El nu se va apropia numai aşa în chip simplu, ci ne va umple inimile”.

63

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: