† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Octombrie 11, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 23:27

136. Dar ce se întâmplă, vei întreba tu, dacă Hristos este în noi? – „Căci trupul este mort din pricina păcatului, iar duhul este viu din pricina dreptăţii”. Vezi cât e de rău să nu ai Duhul Sfânt în tine! Căci fără El e moarte, vrăjmăşie cu Dumnezeu, neputinţa de a-I fi bineplăcut, supunându-te legilor Lui, a fi al lui Hristos şi a-L avea locuind în noi!

Priveşte de asemenea, cât bine ne aduce Duhul, când Îl avem în noi; El ne face să fim cu adevărat ai lui Hristos, în noi să-L avem pe Însuşi Hristos şi aşa cu îngerii să ne numărăm! Deoarece, ca să ai trupul mort pentru păcat, înseamnă să începi să trăieşti viaţa veşnică, să porţi încă de aici, de pe pământ, în tine însuţi zălogul învierii şi bucuria de a umbla pe cărarea faptelor bune.

Apostolul însă n-a spus simplu: trupul este mort, ci a adăugat: pentru păcat, ea să înţelegi, că se omoară viciul, iar nu firea trupului. Apostolul nu despre aşa ceva vorbeşte, dimpotrivă, el, trupul vrea să fie mort, rămânând totuşi viu.

Când trupurile noastre nu se vor deosebi întru nimic, în ce priveşte pornirile trupeşti, de cei ce zac în morminte, atunci va fi semnul că Îl avem în noi pe Fiul, că în noi petrece Duhul” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Precum în faţa luminii nu poate sta întunericul, aşa înaintea Domnului Hristos şi în faţa Duhului Său nu poate sta ceva trupesc, pătimaş, păcătos. Dar după cum dăinuirea soarelui nu înlătură întunericul, tot astfel şi prezenţa Fiului şi Duhului în noi, nu înlătură dăinuirea a ceea ce este păcătos şi pătimaş în noi, ci numai îi ia puterea. Pornirea pătimaşă şi păcătoasă, de cum are prilejul, iese îndată la iveală şi se propune conştiinţei şi liberului nostru arbitru.

Dacă conştiinţa va lua aminte la ele şi va prinde a se îndeletnici în aceste mişcări, atunci în aceeaşi direcţie va fi gata să încline şi liberul arbitru. Dar dacă, în această clipă conştiinţa şi liberul arbitru vor trece de partea cugetului şi se vor întoarce spre Domnul Hristos şi Duhul Lui, atunci tot ce este trupesc şi pătimaş va pieri îndată, ca fumul la suflarea vântului. Asta înseamnă să fie trupul mort, fără putere. Aceasta este legea generală a vieţii cu adevărat creştine. Dar ea are treptele ei.

Când cineva petrece fără ieşire cu conştiinţa şi cu liberul arbitru de partea cugetului într-o vie şi simţită legătură cu Hristos Domnul şi Duhul Lui, atunci în acest răstimp ceea ce este trupesc şi pătimaş, nici nu se poate arăta, aşa cum nu se poate arăta întunericul în faţa soarelui şi cum înaintea flăcării nu poate sta frigul. Aici trupul este cu totul mort, nemişcat. Tocmai această treaptă o înţelege Sfântul Pavel în acest loc.

Sfântul Macarie Egipteanul nu arareori zugrăveşte această treaptă. Dar ordonarea obştească a vieţii duhovniceşti este descrisă mai bine ca oriunde la Prea Cuviosul Isihie. Miezul îndrumărilor lui stă în următoarele; când se ridică trupul şi patima; întoarce-te de la faţa lor prin neluare în seamă, cu dispreţuire, cu vrăjmăşie şi îndreaptă-te cu rugăciunea către Domnul nostru Hristos, Care se află în tine şi ceea ce este trupesc şi pătimaş se va îndrepta îndată.

61

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: