Rugăciunea inimii: † Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

septembrie 21, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:07

Domnul se retrage sufletul se pustieşte

314. Petrecerea sufletului cu Domnul, aici stă tot miezul lucrării lăuntrice.

315. Răcirea este o stare amară şi periculoasă. (Ep. Teofan, idem, vol. I, nr.113).

316. Răcirea şi uscăciunea sunt de neînlăturat într-o viaţă trăită după Dumnezeu; căci fără ele repede ne îngîmfăm. (Ep. Teofan, idem, vol. I, nr.187).

317. Nesimţirea împietrită. (Ep. Teofan, idem, vol. I, pag.190).

318. Trupul, sufletul, duhul. (Ep. Teofan, idem; vol. II, nr. 264).

319. De îndată ce vă puteţi abate nădejdea, măcar, câtuşi de puţin de la Domnul, atunci Domnul se va retrage. (Ep. Teofan, idem, vol. III, nr. 449).

320. Prin ce se menţine darul în suflet şi pentru ce mai mult se retrage? (Ep. Teofan, Scrisori către felurite persoane, pag. 350).

321. De ce se întâmplă răcirea? (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. IV, nr. 602).

322. Atenţia este rădăcina vieţii duhovniceşti lăuntrice. (Ep. Teofan, Scrisori către felurite persoane, pag. 413).

323. Atâta vreme cât există plăcerea de sine şi mila de sine, nu vei avea izbândă. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. II, 316).

324. Vrăăjmaşul cel mai de seamă pentru viaţa trăită în Dumnezeu, este grija de multe. (Ep. Teofan, Scrisori către diferite persoane, pag. 316).

325. Risipirea este cel dintâi asalt duşmănos pe care vrăjmaşul îl dă împotriva rânduielii lăuntrice. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. III, nr. 518).

326. Când noi suntem cu Domnul şi Domnul este atunci cu noi. (Ep. Teofan, idem, vol. III, nr. 519).

Trezvia şi buna cercetare

327. Un ostaş al Domnului trebuie să aibă doi străjeri veghetori: trezvia şi buna cercetare. (Ep. Teofan, Scrisori despre viaţa creştină, pag. 226).

328. Luarea sminte de sine, săvârşită cu inima, cu rugăciunea către Domnul. (Ep. Teofan, Scrisori către felurite persoane, pag. 394).

329. Vrăjmaşul mântuirii noastre are metodele lui. (Ep. Teofan, idem, pag. 395).

182

Reclame

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 15:03

330. ţinta de căpetenie a trăirii, ce trebuie avută în minte în timpul cititului. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. IV, nr. 703).

331. Nu-ţi scoate ochiul minţii din inimă. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 707).

332. Multe necazuri ne pricinuieşte simţămintele dreptăţii. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 707).

333. Ia aminte de sine şi ai treabă mai mult cu inima! (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 707).

334. Fugi de săturare! „V-aţi săturat, v-aţi îngrăşat, v-aţi lăţit!” (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 708).

335. Iată caleaşca nebună, care goneşte cu noi spre pierzare. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 709).

336. Când slăbeşte căldura duhului, îmbărbătează-te! (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 710).

337. Înălţarea, slava deşartă şi osârdirea este un fum şi o putoare infernală. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 711).

338. De îndată ce se va micşora smerenia, va da năvală răcirea. (Ep. Teofan, vol. IV, nr. 712).

339. Fără încordarea gândurilor, sufletul se va înţepeni. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 715).

340. Slava deşartă este un tânăr de casă. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 714).

341. Să citeşti, să cugeţi şi să-ţi aplici ţie, este scopul şi rodul citirii. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 717).

342. Păcatul osândirii. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 731).

343. Tulburarea. (Ep. Teofan, Scrisori despre viaţa creştină, pag. 90).

344. Atâta vreme cât ai plăcerea să dai şi să iei, nu aştepta pacea. (Ep. Teofan, idem, pag.100).

345. Judecând drept, în lume nu există lucruri, pentru care s-ar cuveni să ne supărăm. (Ep. Teofan, idem, pag.133).

346. Este o adevărată învăţătură creştină.

347. Suftetul fără necazuri nu este nimic. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. IV, nr. 745).

348. Calea spre împărăţia lui Dumnezeu e crucea. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 746).

349. Pacea din inimă înseamnă să trăieşti în propria mulţumire. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 726).

350. Supărarea şi ciuda este rodul părerii de sine. (Ep. Teofan, idem, vol. III, nr. 1476).

351. Ce înseamnă să te trezeşti şi ce înseamnă să te păzeşti. (Ep. Teofan, Ce este viaţa duhovnicească, 207).

352. Plăcerea de sine este un trădător lăuntric. (Ep. Teofan, idem, pag. 211).

183

septembrie 20, 2014

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:54

Smerenia şi dragostea

353. Prin ce se dobândeşte smerenia şi dragostea? (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. II, nr. 315).

354. Neputinţa năravului ne sunt lăsate uneori pentru smerenie. (Ep. Teofan, idem, vol. II; nr. 356).

355. Neputinţele năravului ne sunt lăsate uneori pentru smerenie. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 556).

356. Smerenia este o armă nebiruită împotriva vrăjmaşului. Singura cale adevărată ce duce spre smerenie. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 702).

157. Smerenia de sine însuşi încă nu este o smerenie, ci dorinţa şi căutarea ei. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 730).

358. Inima înălţată. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 744).

359. Pentru ce îi osândim pe alţii? (Viaţa monahiei Magdalena din mănăstirea de maici, Eleţchi Znamenschi, pag. 24360. Sfântul Duh ne dă adevărata smerenie). (Inochentie, Mitropolitul Moldovei, Arătarea căii spre Împărăţia cerurilor, 1912, pag. 361. Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi vatămă sănătatea).

(Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. IV, nr. 694). 362. Propăşirea în viaţa duhovnicească se cunoaşte dintr-o conştiinţă din ce în ce mai adâncă despre netrebnicia proprie. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, pag. 705).

363. Numai Dumnezeu şi sufletul, iată ce este monahul. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 726).

Despre înşelare

364. Nu e nici un motiv să ne temem: ce se întâmplă la cei ce s-au mândrit. (Ep. Teofan, idem, vol. II, nr. 322).

365. Despre săvârşirea meşteşugită a rugăciunii lui Iisus către toţi. (Ep. Teofan, idem, vol. VII, nr.1102).

366. Oricine dintre cei ce se străduiesc în acelaşi chip spre nimicire. (Sfântul Macarie cel Mare. Omilii duhovniceşti, ed.1820, pag. 468 – 469).

184

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:48

367. Dacă smerita cugetare şi dragoste, simplitatea şi bunătatea, nu vor fi strâns legate cu rugăciunea, atunci rugăciunea singură ne poate aduce prea puţin folos. (Sfântul Macarie cel Mare, idem, pag. 374).

368. Ce este de la Dumnezeu vine de la sine, atunci când, nici un gândeşti. (Sfântul Grigorie Sinaitul, Filocalia, vol. V, pag. 252).

369. Iată care este pricina gândurilor! (Ep. Teofan, Scrisori despre viaţa creştină, pag. 64).

370. Pentru propăşirea în rugăciune şi pentru fuga de înşelare e nevoie de o lepădare de sine, care ne învaţă să căutăm în rugăciune numai luarea aminte. (I. Socolov, ep. Ignatie, Breanceaninov, partea II-a, Apendice, pag. 242).

371. Unii susţin că din îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus urmează, înşelarea. În însuşirea unei asemenea păreri se cuprinde o grozavă hulă împotriva lui Dumnezeu, se cuprinde o înşelare vrednică de compătimire. (Ep. Ignatiev, Opere, vol. I, pag. 215, 217).

372. Nebunia din pricina rugăciunii 1ui Iisus se poate produce atunci, când săvârşind această rugăciune, cineva nu se leapădă de păcate şi de obiceiurile păcătoase. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. IV, nr. 912 şi 913).

373. În vremea săvârşirii rugăciunii mintale, atâta vreme cât ea este de sine ostenitoare, sau lucrătoare, cei ce nu o conduc cu o mână iscusită se şi abat în cea mai mare parte din cale. (Ep. Teofan, Scrisori din viaţa duhovnicească, p.136).

374. Rugăciunea adevărată neînşelată. (Ep. Teofan, Scrieri despre viaţa duhovnicească, pag. 207-208).

375. Deosebirea căldurii din inimă în vremea rugăciunii mintale. Părinţii plini de experienţă, care deosebeau răspicat o căldură de alta, se încordează să se statornicească numai în starea dinaintea Domnului, cu o deplină lăsare în mâinile Lui. (Ep. Teofan, idem, pag. 236 -238).

377. Nu te înşela cu dulceaţa lăuntrică, fără cruce e primejdioasă. (Viaţa monahiei Magdalena, pag.15).

378. Din ce pricină se întâmplă înşelarea în vremea săvârşirii rugăciunii lui Iisus? (Ep. Teofan, Scrisori către felurite persoane, pag. 415).

379. Îndrumare despre introducerea meşteşugită a minţii în inimă cu ajutorul respiraţiei naturale, care mijloceşte dobândirea rugăciunii mintale. (Ep. Ignatiev, Opere, vol. V, pag.114-115).

380. Înainte de orice trebuie să păzeşti trei lucruri: lipsa de griji, conştiinţa curată şi nepătimirea. Fiinţa lucrării lăuntrice. (Prea Cuviosul Simeon Noul Teolog, Filocalia, vol. V, pag. 507).

381. Nu te abate spre unele metode din afară în vremea când săvârşeşti rugăciunea lui Iisus. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. IV, nr. 718 şi 721).

185

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:43

382. Hula împotriva rugăciunii ce se face cu numele lui Iisus; atribuirea unei lucrări rele şi vătămătoare pe seama acţiunii ce o săvârşeşte acest nume, sunt egale cu hula, pe care au rostit-o fariseii împotriva minunilor făcute cu Domnul.

383. Caută, nu se află la cineva Viaţa Stareţului Paisie de la Neamţu? Acolo se cuprind predosloviile alcătuite de Stareţul Vasile. Aceste articole limpezesc mult însemnătatea mecanismului în lucrarea rugăciunii lui Iisus. Ele îţi vor ajuta şi dumitale să înţelegi totul aşa cum se cuvine. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. IV, nr.732).

384. Scrierile Părinţilor ruşi, mai ales scrierile Stareţului Vasile, se poate şi trebuie să fie recunoscute drept prima carte către care trebuie să se adreseze cei ce vor să se ocupe cu succes, cu rugăciunea lui Iisus. (Ep. Ignatiev, Opere, vol.II, pag.254, ed. 1905).

385. Călugării care, respingând îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus, şi, în genere, lucrarea minţii, se mulţumesc cu rugăciunile din afară, nu pot scăpa de „părere!”, aşa cum ne lămureşte Stareţul Vasile de care am pomenit. (Ep. Ignatievc, Opere, vol. I, pag.255).

Învăţătura Stareţului Paisie despre
Rugăciunea lui Iisus ce se săvârşeşte de către minte în inimă

Protoiereul Serghie Cetvericov. Din istoria stareţilor ortodocşi. Stareţul moldovean Paisie Velicicovschi. Viaţa lui, învăţătura şi înrâurirea asupra monahismului ortodox, 1836.

Taina mântuirii descoperită prin rugăciunea neîncetată (Din povestirile unui pelerin despre lucrarea harică a Rugăciunii lui Iisus, Ed. Lavrei Serghie, cu hramul Sfintei Treimi, 1911, pag. 40).

(Fragmentul este luat din numerele revistei „Troilcoe Slovo” din anul 1911, de sub redacţia Episcopului Nicon).

Învăţătura despre rugăciunea stareţilor din Valaam

Schimonahul Agapie
Schimonahul Varlaam
Schimonahul Nazarie

186

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:35

Indice alfabetic asupra autorilor extraselor ce s-au făcut de Sfinţii Părinţi şi de nevoitorii din zilele noastre, ce au intrat in culegerea de faţă.

Diadoh sfinţitul: 237
Efrem Sirul, prea cuv. 67
Filimon, prea cuv. avva: 60
Grigore Palama, sfinţitul: 52,166, 252
Grigorie Sinaitul, sf. părinte: 379, 368
Ignatie Breanceaninov, episcop: 37, 74, 90,148,191-194,196,199, 200-205, 220, 221, 227, 255, 270,
307, 370, 304, 371, 374, 379, 382, 384, 385
Ignatie şi Calist Xantopolis: 65
Inochentie, mitrop. Moscovei: 360
Ioan Gură de Aur: 62
Ioan Carpatinul: 230
Ioan Casian Romanul: 253
Ioan prea cuv.: 299, 233, 278
Ioan Serghiev, Kronştadtschi: 239
Isaac Sirul: 238
Isaia, avva:102
Isihie presb. Ierusalimului: 64
Iustin, episcopul:185
Macarie cel Mare: 236, 366, 367
Magdalena monahia: 359, 377
Marcu Pustnicul, sf. părinte: 234, 235
Nil Sorschi, prea cuv.: 59
Paisie Velicicovschi, arhim.: 17, 97
Petru episcopul: 231
Serghie, arhiep. fost patriarh: 167
Simeon Noul Teolog: 51
Simeon Tesaloniceanul: 51
Teofan, episcopul: 1-6, 18-37, 39-50, 53-58, 61-62, 65-73, 75-89, 91, 96, 98, 147, 149-165, 168-182, 184-190, 195, 197, 198, 206-219, 222-226, 228, 240, 251, 206-219, 254, 256, 269, 271-277, 280-303, 305-358, 361-369, 372-373, 375-376, 378, 381, 383
Varsanufie şi Ioan, prea cuv.: 229, 235, 278
În afară de Părinţii citaţi mai sus în indicele alfabetic, în învăţăturile despre rugăciune ale Arhimandritului Paisie Velicicovschi şi ale Schimonahului Vasile, se află extrase din operele următorilor Sfinţi Părinţi:

Atanasie Sinaitul

Grigorie Palama
Grigorie Sinaitul
Diadoh
Dimitrie al Rostovului
Dorotei, avva
Filotei Sinaitul
Fotie patriarhul
Ignatie şi Calist Hantopolis
Isaac Sirul
Isaia pustnicul
Isihie presbiterul
Ioan Gură de Aur
Ioan Casian Romanul
Ioan Scărarul
Macarie cel Mare
Marcu Efeseanul
Maxim Mărturisitorul
Nichifor Pustnicul
Nil Sorschi
Petru Damaschinul
Simeon Noul Teolog
Simeon Tesaloniceanul
Vasilie cel Mare

187

Filed under: Sbornicul — Micael Nicolas @ 12:26

AL LUI NICHIFOR CEL DIN SINGURĂTATE
CUVÂNT
DESPRE TREZVIE ŞI PAZA INIMII DE NETĂGĂDUIT ŞI PREA MULT FOLOS
SCARA
de cele cuprinse în cartea aceasta care este:
CUVÂNT PENTRU CUMPĂTUL ŞI PAZA INIMII
I. Îndemn sub flacăra sabiei de foc

Aici, prea fericitul Nichifor, marele dascăl din Singurătate, cuvântează către cei căutători, să-i înveţe măestria măestriilor şi ştiinţa ştiinţelor; care părtaşi ne face la preamărita cuviinţă şi îndumnezeitoare slavă a lui Hristos.

II. Călăuziri duhovniceşti de la Părinţii sinaiţi

Din viaţa Părintelui nostru Antonie
Din ale Sfântului Teodosie începătorul vieţii de obşte
Din ale Sfântului Paul din Latras
Din cele ale vieţii Sfântului Sava
Din cele ale vieţii Sfântului Agaton
Din cele ale lui Avva Marco către Nicolaie
Din ale lui Ioan Scărarul
Dintre ale lui Avva Isaia
De la Macarie cel Mare
Din cele ale lui Diadoh de Foticeia
Din ale Sfântului Arsenie
Din cele ale lui Isaac Sirul
Din cele ale lui Ioan Scarpantos
Din Simeon Noul Teolog

188

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: