†

Cum trebuie să ne cunoaştem?

266. „Nu sunt ca ceilalţi? Acest vicleşug al sufletului nostru aproape că nu se observă: aşa este de ascuns. (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. I, nr.119)

267, Simţământul ascuns toate le întoarce spre viaţă (E.T. idem, vol. I, nr.120).

268. Să nu ne gândim plăcerea de sine în cele mari, nici în cele mici.

269. Preţuirea de sine, este vicleană ca demonii. (Ep. Teofan, idem, vol. I, nr.132).

270. Cei ce au intrat în slujba lui Dumnezeu, încep să aibă ispite deosebite. (I. Socolov, Ep. Ignatie, Breanceaninov,1915, partea II, apendice, pag. 241).

271. Adevărata cunoaştere de sine este vederea clară a neajunsurilor şi neputinţelor proprii. (Ep. Teofan, Scrisori către felurite persoane, pag. 373).

272. Înălţarea spre desăvârşire se petrece în chip nevăzut de râvnitori. Calea spre desăvârşire, lacrimile neîncetate.

273. Cum trebuie să ne pregătim pentru ocări? (Ep. Teofan, Colecţia de scrisori, vol. I, nr. 315).

274. Impresiile, care nu sunt de acord cu rânduiala duhovnicească, trebuiesc şterse imediat. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 671).

275. Pune-ţi drept lege: să nu-ţi îngădui nici un gând, nici o simţire, nici o dorinţă pătimaşă, ci să le izgoneşti cu o ură deplină. (Ep. Teofan, Ce este viaţa duhovnicească?, pag. 222).

276. Necazurile sunt cel mai puternic mijloc de curăţire şi, după puterea lor, se aseamănă cu un povăţuitor. (Ep. Teofan, Calea spre mântuire, pag. 294).

277. Lasă să te osândească lumea toată, dar dacă Dumnezeu te îndreptăţeşte prin conştiinţă, toate osândirile nu valorează nimic. (Ep. Teofan, Ce este viaţa duhovnicească, pag. 261).

179