† Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/a.

Martie 15, 2010

Filed under: Rugul Aprins — Micael Nicolas @ 02:41

De altfel, prin părintele Dumitru Stăniloae noi avem cel de-al treilea curs din istoria teologiei româneşti. Primul a fost făcut de Crainic, tipărit la Iaşi acum câţiva ani, al doilea de Savin şi al treilea a fost făcut de părintele Stăniloae.Deci, Părintele Stăniloae, apoi Paul Constantinescu, cunoscutul mare muzician. Se ştie că de la el ne-au rămas două oratorii celebre, oratoriul închinat Naşterii Domnului şi oratoriul închinat Învierii Domnului. Şi ne-a mai rămas un al treilea oratoriu scurt, dar foarte interesant şi important, intitulat Rugăciunea inimii. Deci, exact pe tema preocupărilor de la Mânăstirea Antim dedicat părintelui Daniil.

Ştiu că a şi fost cântat de studenţii călugări care pe vremea aceea locuiau în chiliile Mânăstirii Antim. Eu l-am auzit cântat. Nu ştiu dacă de atunci până astăzi l-a mai cântat cineva, în orice caz eu îl voi republica şi poate că va reintra în repertoriul muzical cel puţin al unor coruri religioase, pentru că Paul Constantinescu n-a fost un oarecine,a fost un mare compozitor.Iată deci câte nume de oameni mari, de oameni de cultură, repet, în afară de cei care i-am numit la Cernăuţi.

În afară de aceştia, era şi o grupă de studenţi. Sandu Tudor a gândit cătrebuie să transmită tot ce ştia el, şi întreaga învăţătură isihastă s-o transmită unui grup de tineri. Nici nu-mi mai aduc aminte de toţi. Dar, în orice caz, erau 12 tineri de la nu ştiu câte facultăţi, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Şi, ei bine, între aceşti tineri eram şi eu.De altfel, aşa l-am cunoscut pe părintele Daniil, aşa mi-a devenit naş de călugărie, deci îndrumător, pe urmă el m-a luat cu el la Crasna. După aceea, fiind eu în situaţia dificilă de a mă afla ascuns undeva în Moldova la Slatina, l-am ajutat şi pe el să vină întâi la Sihla şi după aceea la Sihăstria în trecere, şi apoi la Rarău, de unde a fost şi el pe urmă arestat.

Ei bine, deci, printre aceşti studenţi dr. Nicolau îmi pare bine că a scris despre Rugul Aprins. Îşi aduce aminte şi el de perioada aceea. Era părintele Nicolae Bordaşiu care acum e la Biserica Silvestru din Bucureşti, mai era un student care, deşi veterinar, nu-mi mai aduc numele aminte, şi un altul care a ajuns celebru la Paris, ca mare epidemiolog. Deci, eram până la numărul de 12, iar printre tineri venea un tânăr Văsâi de la Arhitectură, Şerban Mironescu care acuma se află la Geneva. Ce aş vrea să spun?

Toţi aceşti oameni, toate aceste nume pronunţate, cu câteva mici excepţii, şi dintre cei care au venit foarte rar şi după aceea s-au distanţat, dar toţi au intrat în închisoare, în momentul când Rugul Aprins a fost socotit ca periculos pentru ideologia şi societatea noastră. Toţi am ajuns în închisori şi Pr. Benedict Ghiuş, pr. Sofian, pr. Felix, pr. Stăniloae şi prof. Savin care a stat multă vreme la Sighet. Scrima nu a apucat, pentru că a reuşit să plece din ţară la vreme, dar toţi am dus cu noi ceea ce primisem la Antim, acesta este lucrul cel mai important şi de aceea, aşa cum spuneam la început, Rugul Aprins părea a fi o pregătire pentru intrarea în catacombe, pentru intrarea în marele întuneric.

Ca să pregătească oameni care să treacă prin acest întuneric având Rugul Aprins în inima lor, ceea ce s-a şi întâmplat pentru că toţi aceştia în închisorile prin care au trecut, toţi au fost acolo Ruguri Aprinse, au păstrat învăţătura, taina sufletească cu care au intrat, anume aceea a rugăciunii inimii care pe mulţi i-a ajutat să treacă prin calvarul care a existat în închisorile comuniste.

Ei bine, Rugul Aprins stabilit şi concentrat la Mânăstirea Antim sub îndrumarea Părintelui Daniil de care nu trebuie să uităm nici o clipă — el a fost întemeietorul, el a fost animatorul, el a fost conferenţiarul permanent chiar dacă mai vorbeau doi, în joia sau duminica în care erau conferinţele de la Antim, — părintele Daniil trebuia să vorbească neapărat. S-au ţinut acolo conferinţe interesante.

E greu după atâţia ani să-ţi mai aduci aminte de toate din ele, mai ales că nu erau mijloace să fie publicate. Ce s-a păstrat, s-a mai găsit prin hârtiile rămase de la părintele Daniil, după ce securitatea a umblat prin ele şi le-a vămuit. Mai sunt câteva pe care o să le scoatem la lumină, dar acolo se ţineau conferinţe cu public, foarte interesante. Am să numesc câteva din ele: „Martirajul Sf. Ioan Botezătorul” – Ion Marin Sadoveanu, „Viaţa Sf. Mucenice Anastasia – izbăvitoarea de otravă” -, Paul Sterian,„Războiul nevăzut al lui Paisie cel Mare” etc.

Aş vrea să observăm ceva în prima conferinţă. Tema: Martirajul. Se sugera un martiraj, un martiraj la care era supusă Biserica şi supuşii creştini din ţară în momentul acela în care se instala comunismul la noi. Sau „Viaţa Sf. Muceniţe Anastasia”.

29

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: